VEZI ȘI: BOMBĂ! Invitat NEAȘTEPTAT la România TV. Striblea: L-am chemat ca să enervez netul
Cu acest prilej, Ana Diaconu ne-a povestit cum își sărbătorește părintele, dar și care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrează în suflet. De asemenea, ne-a vorbit și despre cum era Crăciunul în copilăria ei.
DC News: Cum îl sărbătoriți pe tatăl dumneavoastră de ziua dumnealui?
Ana Diaconu: Tatălui meu nu-i place sa fie sărbătorit. Cadouri, pupături, felicitări, invitaţi, atâta deranj doar pentru el, aşa spune. Întâmplător sau nu, este născut în Ajunul Crăciunului. Norocul nostru pentru că astfel, când ne întreabă de ce pregătim atâtea, noi putem spune că nu sunt pentru el, sunt pentru Crăciun. Ziua lui este un fel de 2 în 1, un Crăciun cu tort la desert. În fiecare an sărbătorim la fel : acasă! Tot ce contează este să fim împreună.
DC News: Care este cea mai frumoasă amintire pe care o păstrați în suflet cu tatăl dumneavoastră?
Ana Diaconu: Îmi cereţi prea mult: să aleg doar una. Am atât de multe amintiri cu el şi nu am uitat nici măcar una. Chipul tatălui meu când mă priveşte. Trăiesc acelaşi sentiment şi acum la fel ca acum 10 ,15 sau 30 de ani, nimic nu s-a schimbat în privirea lui. Are poate ceva mai multe riduri, părul din ce în ce mai cărunt, însă simt exact aceeaşi iubire fără margini prin aceiaşi ochi calzi şi senini, care-mi spun că nimic rău nu mi se poate întâmpla, că el este lângă mine şi că totul va fi bine. Prostiile pe care le-am făcut, supărările pe care i le-am pricinuit, nici măcar faptul că între timp m-am făcut om mare, nimic din toate acestea nu a modificat ceva din privirea tatălui meu. Nimic nu este mai de preţ...
DC News: Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o de la Mircea Diaconu?
Ana Diaconu: În primul rând a fi părinte. Îmi doresc să fiu un părinte cât pot eu de bun pentru fiica mea, şi, peste ani şi ani, să mă uit în ochii ei şi să simt că aşa a fost. Familia, respectul, onestitatea, modestia, bunătatea sunt doar câteva din valorile de la care tatăl meu nu s-a abătut niciodată.
DC News: Cum era copilăria dumneavoastră?
Ana Diaconu: Mă consider extrem de norocoasă. Mi-am petrecut copilăria în timpuri când noţiunea de computer şi tot ce reprezintă el, nu exista. Ne jucam afară, ne uscam şosetele îngheţate pe sobă, aveam nasul bocnă, degetele degerate şi colindam pe covrigi şi portocale. A te juca însemna a-ţi folosi imaginaţia iar despre jucăriile mele, pot să vă povestesc, de fiecare în parte, cu lux de amănunte. Şi nu vorbesc aici doar despre mine, ci despre generaţia din care fac parte. Am trăit acele timpuri atât cât să nu le uităm niciodată, dar totuşi prea fragezi să ne lase răni deschise pe viaţă. Acum, trăim aceste timpuri, raportându-ne la învăţămintele şi lecţiile predate în trecut, destul de maturi încât să apreciem ceea ce avem şi nu luăm totul ca pe ceva normal.
DC News: Aveați o copilărie altfel și pentru că tatăl dumneavoastră este actor?
Ana Diaconu: Există mulţi actori buni şi talentaţi dar nu cred că există un tată mai bun şi mai dedicat decât al meu. Faptul că tatăl meu, pe lângă meseria de tată este şi un actor cunoscut a fost pentru mine o piatră de moară. Reuşitele mele au fost puse pe seama notorietăţii lui iar eşecurile amplificate şi intolerabile. Nu poate chiuli de la şcoală, doar este fata lui Mircea Diaconu iar la concurs a fost selectată pentru că a băgat-o taică-su. Mi-a luat ceva timp să mă imunizez. Acum sunt doar extrem de fericită şi mândră că sunt fiica lui.
DC News: Și cum erau sărbătorile când erați mică față de cele de acum?
Ana Diaconu: Aveam timp să ne bucurăm mai mult unii de alţii. Acum stăm prea mult în trafic, ne pierdem prea mult timp alergând prin magazine după nimicuri sau gătind tot ce trebuie pentru masa de Crăciun în loc să ne petrecem mult mai mult timp unii cu alţii. Cum spune şi reclama, este nepreţuit. Mi-aş dori să pot controla timpul şi să mă bucur cât mai mult timp de atenţia şi de zâmbetul fetiţei mele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
