VEZI ȘI: INEDIT. În câte emisiuni TV a apărut Andreea Paul
Acesta a vorbit prin prisma experienței pe care o are de doi ani în calitate de fost consilier al lui Teodor Baconschi la Ministerul Afacerilor Externe.
"Câte ceva despre calitatea de consilier. Vorbesc din scurta mea experiență de doi ani, în care am fost consilierul lui Teodor Baconschi la Ministerul Afacerilor Externe.
Mi-am făcut treaba cu inteligență și devotament? Da. Am fost un bun consilier? Nu. De ce?
Nu aveam experiență politică și diplomatică (le-am câștigat pe parcurs, atât cât s-a putut). Nu aveam ascendent intelectual sau de vârstă asupra ministrului meu, și în scurt timp am devenit prietenul său, în loc să mă limitez la poziția ștearsă a consilierului. Eram prin nașterea, calitățile și educația mea un egal mai tânăr. Aveam prea multă personalitate și doream o afirmare politică proprie.
Aș fi un consilier mai bun azi decât în 2010? Deși înțeleg mai multe, nu, fiindcă îmi doresc în continuare propria carieră politică.
Un bun consilier este cel mai rar personaj. În mod ideal, un MRU sau un Baconschi ar fi trebuit să aibă consilieri un Pleșu, ceea ce era imposibil, întrucât Pleșu avusese deja funcțiile lor, îi promovase și le era deci socialmente superior.
Ce face un consilier? Stă în umbra unui om mai important decât el, dar care nu mai are timp să fie la fel de deștept (adică treaz și inteligent deopotrivă) ca el. Consilierul trebuie să știe mai mult în domeniul său decât omul pe care-l consiliază și să aibă ascendentul moral să i-o spună, fără a încerca să se substituie lui în luarea deciziei.
Poziția de consilier este frustrantă pentru cineva care dorește să fie "in the public eye", să se afirme. Consilierul trebuie să fie un om al umbrei, iar cei mai buni rămân anonimi. Vorba lui Hamlet despre Polonius este corectă, în ciuda cinicului jocului de cuvinte: un bun consilier este "most secret and most grave".
Consilierul trebuie să-și țină gura, să fie invizibil, inaudibil, anonim. Să nu-și exprime public opiniile. Să rabde frustrarea de a ști că omul politic pe care îl consiliază își datorează o parte din succes discursurilor excelente pe care i le-a scris, informațiilor pe care i le-a sintetizat, sfaturilor bune pe care i le-a dat. Un bun consilier face zid în jurul decidentului, dar nu pentru a-l izola și a-l confisca, ci pentru a-l feri de ticăloși, idioți, plicticoși, falși prieteni și dușmani reali, de bârfă și indiscreție.
De aceea, e preferabil ca un bun consilier să fie un om bătrân sau cel puțin matur, un om al pasiunilor politice și biologice stinse, un înțelept, care a acumulat o imensă experiență de viață, a avut împlinirile lui, și nu mai vrea mare lucru pentru sine (deși acest lucru este rar chiar și la bătrâni, care adesea devin mai vanitoși și mai instabili decât în tinerețe).
Umbra nu este doar frustrantă, ci și benefică, întrucât consilierul nu este înjurat de dimineața până seara dacă se ferește să devină personaj public. Cunoaște deliciile puterii fără a suferi neajunsurile ei. Nu are responsabilitate proprie, în schimb e responsabil pentru imaginea, acțiunea, deciziile omului politic.
Nu trebuie confundați consilierii cu propriul partid politic, cu miniștrii (foști, prezenți sau ministeriabili), cu politicienii care stau în jurul liderului și se luptă pentru el, subminându-l subtil totodată. Aceștia sunt activi, consilierul este contemplativ. Aceștia îi vor locul, și unul va reuși să-l obțin – e în legea firii – pe când consilierul nu trebuie să aibă ambiții politice proprii.
Apropo, mai știe cineva care au fost consilierii lui Margaret Thatcher? Ai lui Helmut Kohl? Ai lui Reagan? Eu am privilegiul să cunosc un fost consilier al doamnei Thatcher, dar și dacă v-aș destăinui numele său, nu v-ar spune nimic, deși omul este Lord și important bancher", a scris Adrian Papahagi pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
