Ce riscă plagiatorii. Ilegalităţile din învăţământul românesc

Gabriel Ispas, secretarul general adjunct al Ministerului Educației, a explicat ce riscă plagiatorii.

Publicitate

Gabriel Ispas a vorbit și despre o ordonață scoasă recent care amnistiază de fapt ilegalităţile din învăţământul superior produse în ultimii 25 de ani.

"Cadrul juridic aplicabil: legea dreptului de autor, nr. 8/1996 republicată, legea 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, modificată şi completată prin ordonanţa 28/2001 şi legea educaţiei naţionale 1/2011.

Art. 1 din legea 8 stipulează "(1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra altor opere de creaţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului şi comportă atribute de ordin moral şi patrimonial."

Art. 7 din acelaşi act normativ precizează: "Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor, cum sunt: a)scrierile literare şi publicistice, conferinţele, predicile, pledoariile, prelegerile şi orice alte opere scrise sau orale, precum şi programele pentru calculator; b)operele ştiinţifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice;(...)"

Nu pot beneficia de protecţia dreptului de autor conform art. 9 din acelaşi act normativ: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile stiintifice, procedeele, metodele de functionare sau conceptele matematice ca atare si inventiile, continute intr-o opera, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b)textele oficiale de natura politica, legislativa, administrativa.

Încălcarea dreptului de autor atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală. Este important că acţiunea poate să pornească doar ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată. Art. 140 din lege prevede pedeapsa pentru o asemenea faptă cu închisoare între o lună şi doi ani sau amendă. Prevederile legii se completează cu cele ale legilor generale. Lecturând dispoziţiile codului de procedură penală vom constata că prescripţia dreptului la acţiune se aplică conform regulilor generale. Legea 206 /2004 se adresa domeniului de cercetare-inovare, nu domeniului academic universitar.

Extinderea acestui domeniu s-a făcut prin introducerea Ordonanţei 28/2011.

Prescripţia penală a faptei este realizată de mult (pentru tezele susţinute anterior datei de 1 februarie 2011 prescripţia este la 5 ani din momentul susţinerii), iar răspunderea se putea angaja doar la plângerea prealabilă a persoanei prejudiciate. Răspunderea civilă este discutabilă şi aproape imposibil de evaluat (a se vedea că şi legiuitorul detaliază extrem de mult atunci când e vorba de protecţia comercială, de creaţia muzicală sau a bazelor de date şi este lacunară atunci când vorbeşte de răspunderea civilă în cazul copierii parţiale a unor pasaje ştiinţifice).

Ne rămâne doar răspunderea academică, nedefinită ca atare. Orice act juridic intrat în circuitul civil produce efecte şi poate fi anulat doar printr-o decizie definitivă a instanţei de contencios administrativ. Dar oare cine are calitate procesuală activă, în acest caz? Instituţia emitentă? Care au fost resorturile, imposibil de analizat, care au făcut imposibilă observarea unor practici neacademice înainte de conferirea titlului? Dincolo de conducătorul de doctorat, existau comisii de susţinere ale referatelor, catedra, prezentarea tezei spre analiza la bibliotecă, susţinerea publică. Să nu uităm comisiile de specialitate ale CNATDCU, care analizează teza înainte de acordarea titlului de doctor. Cum e posibil ca nimeni să nu vadă nimic? Şi, dacă teza e proastă calitativ e doar vina autorului?

Recent a fost promovată OG 42 care amnistiază de fapt ilegalităţile din învăţământul superior produse în ultimii 25 de ani.

În aceşti 25 de ani s-au făcut erori fundamentale, care au determinat efecte în lanţ. Uitaţi-vă la generaţiile care vin! Suntem mândri de parcursul lor educaţional? Suntem mândri de cum arată corpul didactic? Vreţi să verificăm originalitatea lucrărilor de grad 1 didactic? Dacă doar ne vom aşeza la pândă, pentru a scormoni trecutul, nu vom avea nici un viitor. Este nevoie ca minţile luminate să propună măsuri pentru viitor.

După apariţia legii 1/2011 avem un prim pas înainte.

Există o declaraţie de originalitate, semnată de doctorand şi de conducătorul ştiinţific. Constatarea lipsei de originalitate poate determina o infracţiune de fals, dacă cel vătămat va sesiza fapta. Eu, personal, cred că e momentul să mergem mai departe. Pentru început, să stabilim un set minim de condiţii pentru teza de doctorat. Inclusiv trecute explicit regulile de citare, regulile de originalitate dar şi ce înseamnă contribuţia personală a autorului. Apoi, trebuie să stabilim care sunt sancţiunile academice aplicabile, termenul în care se pot aplica, raportate la gravitatea faptei şi la importanţa postului didactic sau de cercetare", a scris Gabriel Ispas pe blogul său.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

Cele mai noi știri
Cele mai citite știri

Copyright 2024 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: [email protected]


cloudnxt3
YesMy - smt4.5.3
pixel