Reforma salarizării bugetare rămâne blocată, după ce PSD, PNL, USR și UDMR nu au ajuns la un consens politic, iar România pierde 770 de milioane de euro din PNRR, anunță Nicușor Dan. Deși legea este aproape finalizată tehnic, decizia privind împărțirea anvelopei salariale agreate cu Comisia Europeană este amânată pentru finalul acestui an.
Update: Dragoş Pîslaru admite eşecul legii salarizării.
"Negocierile pentru legea salarizării unitare au eșuat oficial.
În ciuda tuturor eforturilor depuse de Guvern și Ministerul Muncii și în ciuda medierii asigurate de Administrația Prezidențială, consensul nu a putut fi atins.
Cine este principalul vinovat al acestui eșec? Răspunsul este unul singur: PSD.
Vreme de 4 ani și jumătate din PNRR, Ministerul Muncii a fost condus de PSD, cu 3 miniștri succesivi.
În toți acești ani, PSD nu a pus pe masă niciun proiect și nu a organizat nicio consultare cu sindicatele și partenerii sociali. Au făcut promisiuni despre care știau că nu pot fi onorate și apoi, în stilul caracteristic, au fugit de răspundere.
Am preluat mandatul de ministru interimar al Muncii luna în aprilie și, din păcate, spre deosebire de celelalte subiecte grele din PNRR, aici nu am reușit să realizez o minune.
Ce am pus pe masa partidelor: un proiect elaborat tehnic, nu politic, care pornește de la constrângerile puternice ale contextului bugetar și de la angajamentul României de a reveni la un minim de disciplină în finanțele publice, după dezmățul populist din jurul alegerilor 2023-2024.
Fără pretenția unei perfecțiuni imposibil de atins în condițiile date, proiectul rezolvă probleme reale de echitate, cauzate de promisiunile neîndeplinite ale Legii nr. 153/2017.
Și aici intervine primul paradox: la sfârșitul anului 2016, când încă eram ministru, sindicatele au fost amăgite să accepte o variantă de lege cu un cost de 50 miliarde lei, pentru a nu trece proiectul la care lucrasem, în guvernul tehnocrat, timp de mai bine de 7 luni — proiect care, după consultările cu Ministerul Finanțelor, era limpede că nu putea depăși 32 miliarde lei buget.
Ce s-a întâmplat atunci? PSD a bătut palma cu sindicatul SANITAS și cu sindicatele din educație, le-a promis ce era limpede că bugetul nu poate duce, a adoptat Legea 153/2017, și, 10 ani mai târziu, constatăm că suntem fix în același punct, dacă nu chiar mai rău.
Legea nu a fost implementată decât în proporție de 60%, iar inechitățile au crescut considerabil, pentru că, între timp, au apărut multiple legi speciale și amendamente punctuale, care au transformat caracterul unitar al sistemului într-o competiție a influenței politice și a capacității fiecăruia de a-și obține sporuri mai mari.
Ziua Cârtiței, cu aceiași actori — mai puțin faptul că acum avem o miză mare pentru România, de 770 de milioane de euro, pentru că reforma este prinsă în PNRR. Doar-doar se face, de data asta, ca lumea. Însă UE îți dă, dar nu îți bagă în traistă.
Cum a arătat filmul evenimentelor de data aceasta: PSD a preluat Ministerul Muncii în noiembrie 2021, cu reforma de rezolvat în termenul inițial 2023, contractează Banca Mondială, face evaluări și calcule și, văzând cum stă treaba cu bugetul și presiunile potențiale ale sindicatelor, uită legea într-un sertar, anunțând public că discuția se reia după alegerile din 2024.
Cu bugetul întins la limită după alegeri, PSD realizează că e un cartof fierbinte și, după ce dărâmă Guvernul Bolojan, lasă la plecare un proiect scris, semnat de ministrul Manole, în valoare de 15,5 miliarde lei, cu o valoare de referință de 4.325 lei — clar peste posibilitățile bugetului.
Înainte de asta, între 2023 și 2025, PSD a promis măriri echivalente cu cca 9 miliarde lei pentru sectorul educației și a discutat cu sindicatele din sănătate despre o creștere de cca 5 miliarde de lei, pentru a asigura gărzi mai bine plătite și a finanța grile diferențiate în funcție de unitățile medicale și specializări.
Venirea mea la Ministerul Muncii nu a avut nicio miză politică, ci doar faptul că aveam de implementat un jalon important din PNRR și experiență tehnică anterioară pe salarizarea din sectorul public.
Deși am procedat corect, solicitând un acord politic pe un buget maxim confirmat de Ministerul Finanțelor, date fiind așteptările existente și condiționările tehnice legate de salarii și sporuri, care o luaseră razna în vechiul cadru legal, era clar că legea nu putea ajunge la un echilibru la valoarea inițială de buget, de 8 miliarde de lei.
Nu am anticipat corect nici faptul că, a doua zi după ce liderii grupurilor parlamentare mi-au transmis o grilă pentru demnitari, am fost asasinat politic de către PSD, la televiziunile de casă ale partidului, pentru exact acest lucru. Am greșit din nou atunci, lăsând atacurile să curgă, ca să nu aduc atingere acordului politic — dar a fost o dovadă de naivitate să cred că exista o dorință reală de acord pe acest subiect.
Mi-am văzut de treabă, strict tehnic, organizând consultări formale — lucru care nu se mai făcuse până atunci, pentru că niciun proiect nu fusese făcut public înainte de versiunea de 8 miliarde, pe care am construit-o plecând de la ce am găsit în minister.
A doua zi după publicarea proiectului am fost atacat din nou, pe tema „proiectul lui Pîslaru vs. cel al lui Manole" — o comparație nedreaptă între un proiect asumat, cu buget de 8 miliarde, conform acordului politic, și unul niciodată publicat, cu un impact nefezabil de 15,5 miliarde. Exact așa cum s-a întâmplat cu 10 ani în urmă - sindicatele vor prefera mereu o ofertă mai atractivă, asta deși le promiți bani pe care, de fapt, nici nu îi ai.
După toate rundele de consultări, realizând că nu se poate găsi un echilibru la 8 miliarde lei, am verificat direct cu Comisia Europeană care este bugetul maxim pe care ni-l putem permite, respectând angajamentele României, inclusiv pe cele din PNRR. Așa am ajuns astfel la bugetul de 12,1 miliarde, în care diferența față de cele 8 miliarde ar fi trebuit compensată prin măsuri permanente de reducere a cheltuielilor.
Am propus o nouă versiune a proiectului, la valoarea de 12,1 miliarde, care, nefiind peste 15 miliarde, evident tot nu putea satisface pretențiile sindicale — care, adunate, depășeau 27 de miliarde de lei.
Scopul era să producem un proiect robust, care să asigure echilibrul între ce ne permitem și ce este necesar pentru a rezolva inechitățile. Nu a fost niciodată un proiect de creșteri salariale, deși peste două treimi dintre cei peste 1,2 milioane de angajați din sectorul public beneficiază de astfel de majorări, chiar dacă mici.
Văzând protestele vehemente ale SANITAS și ale sindicatelor din educație, prezentate drept condiționări pentru decizia PSD, am reluat, cu sprijinul Administrației Prezidențiale, consultările și simulările, ca să vedem ce se mai poate realmente îmbunătăți. Am avut o implicare mai mare din partea ministerelor Sănătății și Educației, am strâns și am analizat mai multe date, de mai bună calitate, și așa am ajuns la îmbunătățirile majore ale propunerii din 17 iulie.
Am creat și am simulat scenarii care să se îndrepte mai mult către educație — am ajuns, împreună cu Ministerul Educației, să simulăm inclusiv un scenariu de 7,6 miliarde lei doar pentru acest sector, care ar fi dus coeficienții profesorilor preuniversitari la 2,8, destul de aproape de 2,9, cât cereau sindicatele.
Aceasta era oferta de nerefuzat, la care am făcut referire în spațiul public. Ca să ne încadrăm cât mai bine în traiectoria fiscal-bugetară, am explorat eșalonarea — începerea la 1 septembrie 2027 sau 2028 — și orice combinație care ar fi mutat greul anului 2027 spre anii următori.
Am testat, în paralel, și un scenariu mai ambițios pentru sănătate. Am petrecut, împreună cu echipa din minister și cu cea a Băncii Mondiale, zeci de ore în astfel de simulări, tocmai pentru a răspunde cerințelor sindicale și vocilor din aceste sectoare, vizibil întărâtate de manipulările publice operate de PSD.
Am testat aceste scenarii cu Ministerul Finanțelor și cu Comisia Europeană, atât informal, cât și formal. Dar, după evaluarea Moody's din 7 august, în care România a scăpat la limită de retrogradarea la junk a ratingului de țară, a existat, în mod evident, o schimbare de percepție și de abordare privind bugetul maxim pe care țara și-l poate permite în perioada următoare. S-a clarificat, din nou, că nu putem eșalona sectoarele mari, precum educația, și că trebuie să ne încadrăm mai degrabă spre 10 miliarde lei decât spre 12 miliarde lei.
Așa am ajuns ca educația să continue să aibă cea mai mare alocare, de 3,3 miliarde lei, iar sănătatea să fie pe locul al doilea, cu 2,9 miliarde lei — împreună, aproape jumătate din tot bugetul propus al legii. Este, într-un fel, firesc, având în vedere că sunt sectoare numeroase, cu peste 500.000 de angajați însumați.
Toate aceste elemente au fost prezentate partidelor și argumentate de Ministerul Finanțelor. Discutam de o alocare obiectivă și realistă, cu 4 miliarde lei în plus față de acordul inițial de 8 miliarde. Dar nu puteam aloca mai mult — pur și simplu nu ne permitem riscul pierderii ratingului și aveam obligația să acționăm cu precauție și diligență.
Am văzut reacția sindicatelor din educație și a SANITAS din sănătate — virulentă și, pe alocuri, violentă. Le înțeleg rolul și mandatul de a cere beneficii pentru cei pe care îi reprezintă; înțeleg și faptul că, într-o lume ideală, toți cei din administrație ar trebui să fie mai bine plătiți, pentru a oferi servicii publice mai bune cetățenilor români. Respect dialogul social și susțin principiile din Pilonul European al Drepturilor Sociale.
Dar, când am discuții cu aceste sindicate în care mi se spune, întâi, că nu îi interesează de unde scoatem banii — că le-a venit rândul și acum toate resursele trebuie duse către ei — și, apoi, că nu ar trebui să mă mai obosesc, pentru că au discutat deja cu PSD, AUR, UDMR și minoritățile și au grila agreată, atunci intrăm într-o zonă în care nu mai suntem pe aceeași pagină. Pare doar o formă de șantaj.
Nepăsarea față de soarta altor categorii de angajați publici — care poate nu sunt suficient de numeroase încât să aibă sindicate la fel de puternice — nu este deloc în regulă. Nici ignorarea faptului că salariile din sectorul public sunt, în medie, peste cele din sectorul privat — sectorul care plătește taxele ce alimentează bugetul — nu este în regulă. În sectorul privat au existat tăieri de salarii și concedieri, nu protecția totală a venitului și creșteri pentru majoritatea angajaților.
Sunt și alte sindicate care nu au fost neapărat mulțumite de ce am propus în proiect, dar au avut decența să înțeleagă contextul și faptul că este mai bine să punem pe masă ceva realist decât amăgiri populiste. Toate aceste sindicate au respectul meu și, da, au dat dovadă de responsabilitate. Vă mulțumesc.
Sunt și sindicate ale căror nemulțumiri sunt, acum, îndreptățite — personalul de execuție din cultură a fost afectat de creșterile proporțional mai mari din educație, unde am încercat să ridicăm cât mai mult coeficienții, precum și de diminuarea, pentru primele 9 luni din 2027, a valorii de referință la 4.000 de lei. Pentru acest sector ar fi oportune niște amendamente care să readucă un echilibru mai bun, și sunt convins că partidele ar înțelege argumentele.
Revenind însă la politizarea zonei sindicale, este incredibil cum unii nu au învățat nimic din urmă cu 10 ani și, în general, din istoria post-decembristă. La ce folosesc promisiunile deșarte, dacă nu există și putința financiară de a le susține?
Un lider sindical sugera să creștem taxele — ironic, dacă ne gândim că PSD, aliatul lor, critică acum creșterea taxelor cu care inițial a fost de acord, în Guvernul Bolojan. Dublul standard și ipocrizia par să-și fi găsit casă la ei.
Vă spun drept: mai bine mergeți pe mâna unor profesioniști care nu vă promit verzi și uscate, decât pe mâna populiștilor care vă duc cu zăhărelul.
Înțeleg și cealaltă miză sensibilă a legii salarizării: pentru o perioadă, liderii sindicali rămân fără obiectul muncii, pentru că salariile cresc anual cu valoarea de referință, unitar, pentru toată lumea, fără negocieri discreționare. Asta poate doare. Dar, pentru cei din administrație, pentru contribuabilii din mediul privat, pentru buget și pentru repunerea economiei pe creștere, este o garanție pozitivă.
PSD a ales deliberat și conștient să saboteze fiecare pas al acestui proces. A făcut-o direct, în plan politic, și indirect prin agenții lor de influență din zona sindicală.
Salarizarea în sectorul public este o problemă de interes național, care trebuia tratată cu importanța care i se cuvine.
România nu pierde azi, din cauza PSD, doar șansa celor 770 milioane euro bani europeni nerambursabili din PNRR, ci și șansa spre o reformă reală și echitabilă în sectorul public, în beneficiul profesorilor, medicilor și personalului sanitar, militarilor și tuturor celor care servesc cu adevărat interesul public.
Am convingerea că oamenii cinstiți nu vor uita sabotajul făcut de PSD și am convingerea că va veni, cât de curând, ziua când vor răspunde pentru atacul lor împotriva României", a scris Dragoş Pislaru pe Facebook.
Update:
Un proiect de lege necorespunzător nu trebuie adoptat nici măcar în grabă. Nici atunci când termenul-limită ne presează şi nici atunci când întârzierea are un cost serios. Cu atât mai puţin în condiţiile în care acest termen nu a apărut acum: potrivit angajamentului iniţial din PNRR, noua lege a salarizării ar fi trebuit adoptată încă din 2023, în timpul guvernării PNL-PSD. Astăzi, din nou, nu s-a ajuns la un acord privind noua lege a salarizării, a scris Kelemen Hunor pe Facebook.
Potrivit acestuia, România are nevoie de o astfel de lege.
În ultimii ani, în sectorul public s-au acumulat numeroase inechităţi şi dezechilibre, iar acestea trebuie corectate. Avem nevoie de un sistem mai echitabil şi mai echilibrat, în care un profesor, un medic, un asistent social sau un angajat al unei instituţii de cultură să aibă perspectiva unui parcurs profesional predictibil şi a unui trai decent, a spus liderul UDMR.
El a reamintit că UDMR susţine acelaşi principiu: nimănui nu trebuie să-i scadă venitul actual din cauza noii legi a salarizării.
Majorările suplimentare ale salariilor foarte mari mai pot aştepta, salariile mai mici trebuie ajustate mai consistent, iar inechităţile trebuie corectate. Dar un sistem nou şi mai echitabil nu poate porni prin a-i face pe unii să piardă. Proiectul actual nu îndeplineşte această condiţie. În educaţie, sănătate, cultură, protecţia copilului şi asistenţă socială au rămas, în continuare, probleme nerezolvate, din cauza cărora nu putem susţine această variantă. Şi nu suntem singurii care vedem lucrurile astfel: în ultimele zile, responsabili din sectoarele educaţiei, sănătăţii şi asistenţei sociale, precum şi sindicatele reprezentative din aceste domenii au respins cea mai recentă variantă a proiectului. În plus, partidele au primit forma finală abia în ultimul moment. Vorbim despre o lege care poate determina, pentru mulţi ani, veniturile a sute de mii de oameni şi viitorul unor profesii întregi. O asemenea decizie nu poate fi luată în mod responsabil în doar câteva zile, sub presiunea unui termen-limită, a arătat Kelemen Hunor.
Potrivit acestuia, nerespectarea termenului de la sfârşitul lunii august are un cost: România riscă să piardă aproximativ 770 de milioane de euro din fondurile PNRR.
Este o pierdere serioasă pentru ţară, dar, pe termen lung, pierderea ar fi putut fi şi mai mare dacă, doar pentru a bifa un termen-limită, am fi adoptat un proiect de lege prost, care ar fi stabilit în mod inechitabil, pentru ani de zile, veniturile angajaţilor din sectorul public şi i-ar fi pus pe unii dintre ei într-o situaţie mai proastă. România nu trebuie, pur şi simplu, să adopte o lege a salarizării care să primească aprobarea Comisiei Europene, pentru că nu legiferăm pentru Comisia Europeană. Trebuie să adoptăm o lege echitabilă faţă de cei care predau aici, îi îngrijesc pe bolnavi, au grijă de copii şi de vârstnici şi ţin în funcţiune instituţiile noastre de cultură; o lege care creează un sistem predictibil şi pe care, peste cinci sau zece ani, să nu fim nevoiţi nici să o regretăm, nici să o rescriem din temelii, a precizat el.
De aceea, a adăugat Kelemen Hunor, munca trebuie continuată.
O variantă mai bună trebuie să ajungă în Parlament încă în acest an, dar înainte de acest pas este nevoie de un dialog real cu sectoarele vizate şi cu reprezentanţii angajaţilor. Iar punctul de plecare trebuie să fie ceea ce partidele au convenit, deja, în cursul verii. UDMR rămâne interesată de adoptarea unei noi legi a salarizării. Vom susţine o lege care corectează inechităţile din sectorul public, face aceste profesii mai predictibile şi mai atractive şi nu reduce venitul actual al niciunui angajat din sectorul public, a transmis preşedintele UDMR.
Update:
Într-o postare pe pagina de Facebook, Ilie Bolojan a acuzat PSD că a blocat legea salarizării și a pus în pericol fonduri europene în valoare de 770 de milioane de euro.
"PSD a compromis, în mod iresponsabil și populist, șansa României de a încasa 770 de milioane de euro, de a avea o lege a salarizării care să aducă ordine, mai multă echitate și predictibilitate în sistemul bugetar și, în același timp, de a demonstra că România își poate respecta angajamentele.
Partidul Național Liberal a făcut tot ce a fost posibil, a căutat toate soluțiile pentru a ajunge la un acord privind susținerea legii salarizării, dar s-a izbit de ipocrizia și fuga de răspundere a PSD.
Trei miniștri succesivi ai Muncii din partea PSD nu au fost în stare să finalizeze proiectul din 2022 până acum.
Domnul Manole a lăsat în sertar un draft cu o anvelopă dincolo de un nivel suportabil pentru bugetul României: 15,5 miliarde de lei. Sorin Grindeanu a semnat apoi un acord pentru o anvelopă de 8 miliarde de lei, în cadrul negocierilor organizate de Administrația Prezidențială.
Ulterior, PSD a tot plusat până la o anvelopă de 12 miliarde de lei, pe care, în final, nu a acceptat-o.
De ce? Din populism, lașitate, dar și din dorința de a păstra un sistem de privilegii pentru unii bugetari și lideri sindicali. În locul unui sistem bazat pe reguli clare, criterii obiective și predictibilitate, PSD apără, în fapt, un sistem în care deciziile privind salarizarea rămân dependente de bunăvoința șefilor.
Pentru a-și justifica faptele, PSD minte cu nerușinare, aruncând vina pe cei care au făcut tot posibilul pentru a găsi un consens ca legea să treacă. Partidul care a amânat luarea unei decizii și s-a opus sistematic, pentru că, de fapt, nu a intenționat niciodată să voteze legea, a fost PSD.
Nu au existat consultări? Fals! Au fost nenumărate runde de consultări, atât politice, cât și cu sindicatele, derulate la ministere și în grupul de lucru de la Cotroceni. Am încercat să recuperăm, contracronometru, întârzierea provocată de PSD.
Proiectele au fost secrete? Da, proiectul la care a lucrat domnul Manole și care a fost lăsat în sertar la plecarea sa.
Celelalte, nu. Trei proiecte au fost transmise în consultare la echipa tehnică a Comisiei Europene. Proiectele și răspunsurile au fost comunicate reprezentanților partidelor. Ultimul proiect a fost considerat conform cu îndeplinirea jalonului, primele nu.
De altfel, ieri, la ultima întâlnire organizată de Administrația Prezidențială, PNL și USR au confirmat susținerea legii în forma acceptată de Comisie.
Am analizat depunerea unui proiect de către PNL, însă, în lipsa unui acord politic, exista riscul ca acesta să fie modificat prin creșterea anvelopei salariale dincolo de ceea ce putea suporta bugetul României. Un asemenea risc nu putea fi asumat.
Efectele acestei iresponsabilități a PSD vor fi plătite de România, iar acest partid nu poate fugi la infinit de răspundere", a scris Ilie Bolojan pe pagina de Facebook.
Știre inițială
Într-un comunicat de presă publicat miercuri seara pe site-ul Administrației Prezidențiale, președintele României, Nicușor Dan, a anunțat eșecul pe legea salarizării și pierderea a 770 de milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
„Începând cu luna mai, Administrația Prezidențială a mediat o discuție între PSD, PNL, USR și UDMR pe tema legii salarizării.
Din păcate, în ciuda negocierilor intense din ultimele luni, cele patru partide nu au ajuns la un consens politic și social asupra legii.
Această reformă esențială pentru întregul sistem bugetar nu ar fi trebuit să fie amânată ani la rând, începând din 2022. Am ajuns astfel ca un subiect atât de complicat și cu implicații sociale și economice majore să fie dezbătut sub o uriașă presiune a timpului.
Trebuie să remarc totuși disponibilitatea la dialog a partidelor și a echipelor ministeriale, care au desfășurat o muncă intensă“, a scris Nicușor Dan.
Nicușor Dan: „Partidele și-au asumat împreună „pierderea celor 770 de milioane de euro aferente acestui jalon PNRR“
Totuși, potrivit președintelui României, partidele și-au asumat împreună „pierderea celor 770 de milioane de euro aferente acestui jalon PNRR“.
„De asemenea, trebuie remarcat faptul că partidele și-au respectat angajamentul de a nu depune separat un proiect al legii în Parlament, asumându-și împreună, conform acordului politic, pierderea celor 770 de milioane de euro aferente acestui jalon PNRR.
Cel mai important, partidele și-au asumat necesitatea adoptării legii până la sfârșitul acestui an și respectarea, prin viitoarea lege a salarizării, a anvelopei salariale agreate cu Comisia Europeană.
Această anvelopă nu va putea răspunde tuturor solicitărilor sindicale. Munca desfășurată în aceste luni și discuțiile cu sindicatele au clarificat foarte multe aspecte tehnice, legea fiind aproape finalizată din punct de vedere tehnic.
Decizia politică a partidelor va stabili cum va fi distribuită anvelopa salarială între diferitele categorii profesionale și, implicit, nivelul veniturilor pentru fiecare categorie profesională din sistemul bugetar“, a scris Nicușor Dan.
