EXCLUSIV  10 ani lângă masa bogaților

Niciodată în istorie ca de acest 9 Mai, Ziua Europei, continentul nostru nu s-a confruntat cu atât de multe probleme. Fundamental, Uniunea Europeană a fost gândită de părinții săi fondatori pentru a împiedica un alt conflict, devastator, pe continent, pentru a asigura pace și prosperitate. Problema este că lumea s-a schimbat enorm, provocările sunt cu totul altele decât cele din secolul trecut, iar Uniunea Europeană nu a reușit să țină pasul cu schimbările. Este și greu acest lucru la Bruxelles, în fata administrației europene nu prea sunt cozi la ghișee, nici mitinguri de amploare. Nu ai de a face cu sindicaliști, mămici, persoane cu dizabilități sau chiar patronate. Feed-back-ul deciziilor luate trece prin uriașul tampon al birocrației ineficiente, dar îngrozitor de bine plătite, din capitala Uniunii Europene.

 

Europa se confruntă cu Brexitul, cu amenințările teroriste, cu milioane de emigranți, majoritatea musulmani, cu criza economică, cu decalajele catastrofale de dezvoltare între Vest și Est, cu Rusia agresivă și impetuoasă, cu Germania austeră și de-a dreptul cazonă. Alegerile din Franța au oferit o gură de oxigen, dar principalul succes al Uniunii Europene este că, în continuare, în ciuda tuturor dificultăților, EXISTĂ.

 

În fața blocului nord-american, a Chinei, a Rusiei, a lumii musulmane, țările europene nu au o șansă reală la prosperitate decât într-o Uniune.

 

România a cunoscut bune și rele în cei 10 ani de la aderare. Dincolo de amărăciuni de tot felul, dincolo de umilințe, de statutul cvasioficial al României de țară de categoria a II-a, apartenența la Uniunea Europeană a fost, cu siguranța, cel mai important lucru întâmplat națiunii noaste după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Fără admiterea în UE România ar fi fost un stat eșuat, într-o categorie prea puțin confortabilă, alături de Belarus, Ucraina, Republica Moldova sau Georgia. Dacă punem în balanță ceea ce a obținut România prin integrarea în UE, beneficiile sunt enorme. Se poate măsura statistic de câte ori a crescut PIB-ul - de peste 3 ori -  câte investiții străine s-au făcut, câți studenți români pot învăța gratuit în universitățile europene. Mai presus de orice, apartenența la UE oferă românilor un sentiment de neprețuit, dincolo de epoca nefastă - deceniul pierdut cu Băsescu: SPERANȚA.

 

Pentru generațiile care vin, indiferent de eșecurile sistemului politic din România, se naște sentimentul european. Aproape 4 milioane de români muncesc astăzi în UE. Poate că românii sunt rudele sărace ale Uniunii, dar important este că suntem în familie, nu niște străini oarecare.