10 Mai, ziua Marii Uniri

Monarhiștii spun că românii au trăit cea mai mare parte a istoriei lor bimilenare sub regi. Greșesc. Cred că se referă la voievozi,  la domnii din Principate, apoi la cei patru Regi. Teoretic, regimul republican este adus de sovietici și menținut de propaganda acestora, după 1989, adică are doar 70 de ani.

Practic, voievodatele din Țările Române erau mai aproape de președinție, decât de monarhie. Domnii dețineau Puterea atâta vreme cât o puteau apăra cu arma sau cumpăra, cu galbeni, după care stăpânii din afară sau boierii din interior își desemnau alt conducător. Dinastiile n-au durat, schimbările se făceau des, iar ”alegerile” erau organizate chiar și de două ori pe an.

De aici și slăbiciunea statelor românești. Majoritatea resurselor se risipeau în confruntările dintre români, sau pentru a cumpăra bunăvoința străinilor, astfel încât un ”președinte” să poată obține/păstra mandatul.

În secolul XIX, generația fondatoare a națiunii a înțeles că avem această vulnerabilitate și a propus soluția: Domn străin. Era greu pentru poporul care visează, înainte de propriul suscces, moartea caprei vecinului, să accepte ca un alt român să stea în fruntea țării, de bunăvoie, fără teama de represiune sau fără să aștepte punga cu făină și ulei.

Norocul nostru au fost regii Hohenzollern, nemți când a fost vorba de modernizarea statului, și români, când au ales cu cine merg în război.

Ziua de 10 Mai putea  fi sărbătoare națională: e momentul proclamării Independenței și ziua dinastiei fondatoare a statului modern, unitar. Fără 10 Mai, nu ar fi existat 1 Decembrie, momentul trimfului. Dincolo de considerente pragmatice (statele din emisfera nordică și-au pus ziua națională primăvara sau vara, să-și poată sărbători în stradă bucuria) să remarcăm și o dimensiune strategică: înainte să ne unim cu Moldova, sau cu românii din Bucovina de Nord, ar trebui să ne unim cu  noi înșine.

Dihonia pe care o stârnește președinția nu are sens: întâi se rupe țara, la alegeri, apoi se bat instituțiile, se luptă cele două centre de putere, de la Cotroceni și Victoria, în timpul mandatului.

Independența, Marea Unire, modernizarea, egalitatea cu țările europene, toate au fost realizate sub Monarhie. Fie cea constituțională,  a dinastiei de România, fie cea roșie, după 1947. Depinde ce ne dorim, ce înțelegem din istorie și cât de mult continuă să gândească pentru noi propaganda.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News