Traian Băsescu a fost primul politician român care a câștigat două mandate succesive de președinte, după adoptarea Constituției din 1991. Victoria în fața lui Mircea Geoană nu a fost doar rezultatul unor mișcări greșite ale candidatului PSD, între cele două tururi de scrutin. Supraviețuirea lui Traian Băsescu, inexplicabilă pentru mulți, are în spate o campanie bine pusă la punct. Tehnicile folosite se regăsesc în manuale. Adversarii săi nu au știut să contracareze tirul cu care ”i-a ciuruit”.
Publicitate
”Manualul antimanipulare”, o lucrare apărută în 2012, la editura Beck, sub coordonarea profesorului Ștefan Stănciugelu, prezintă 33 de tehnici prin care poate fi exercitată această putere de tip special. Dacă excludem tehnicile folosite în vânzări, rămân 30 de metode de manipulare, din care cel puțin o treime ar putea fi identificate în ultima campanie pentru Cotroceni.
1.Identitatea graduală a conspiratorului
Această tehnică presupune identificarea unui conspirator, care acționează în favoarea unui inamic extern. Un adversar tradițional, de regulă. Statul agresor acționează prin intermediul unor servicii secrete, care cooperează cu trădătorul din interior. Acesta trebuie să aibă trăsături negative, să fie laș, corupt, avar etc. Mircea Geoană i-a oferit pe tavă lui Traian Băsescu prilejul de a activa tehnica amintită. Președintele Senatului a făcut o vizită privată la Moscova, în aprilie 2009, și nu a anunțat detalii, nici înainte, nici după. Presa favorabilă lui Băsescu a fost cea care a făcut dezvăluiri despre vizita în capitala Rusiei. ”Vizita ar fi fost aranjată de Boris Golovin, om de afaceri cu interese in domeniul energetic din România, despre care presa a scris ca ar fi ex-ofițer GRU. Golovin i-ar fi spus lui Geoană că poate aranja o întâlnire cu Putin, însă liderul PSD s-ar fi văzut doar cu unul dintre consilierii premierului rus”, scria în noiembrie, Hotnews. Miza ar fi fost, potrivit presei, privatizarea Romgaz. Traian Băsescu a denunțat, la rândul său, demersul lui Geoană.
2. Omul de paie
Tehnica urmărește crearea unui personaj cu caracteristici pe care publicul nu vrea să le vadă la un lider politic. Un lider politic este slab, este un om de paie, dacă este ghidat de soție sau de oameni de afaceri care îi finanțează campaniile, arată prof. Stănciugelu, în manual. Un astfel de personaj nu ar putea fi eroul salvator pe care îl așteaptă electoratul, dimpotrivă, este un antierou, care nu se poate impune nici la el acasă. Lui Mircea Geoană i s-a lipit o imagine de om de paie, prin două tipuri de asocieri. În mai 2009, apărea în presă informația că Geoană s-a întâlnit cu Vântu în Deltă, pe un ponton al omului de afaceri. Tema era reluată personal de Traian Băsescu, în 12 noiembrie, la B1Tv. Președintele a repetat obsesiv atacul la adresa ”mogulilor”, Vântu, Voiculescu și Patriciu, care s-ar afla în spatele candidatului PSD. De asemenea, în aprilie 2009, Băsescu a spus că Geoană îl atacă pentru-i dovedi soacrei că e suficient de bărbat. Era lansată ideea că Mircea Geoană se află sub papucul nevestei/soacrei. Confirmarea, cel puțin în parte, a venit în ultima zi de campanie electorală, când Geoană s-a dus acasă la Vântu.
3. Zeflemeaua
Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie, se arată în manual. Bășcălia anulează respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană nu erau înțelese de toți alegătorii, avertizează politologul Alfred Bulai, în vreme ce zeflemeaua este mai accesibilă și prinde la mase mai largi.
4. Omul simplu
Omul politic face apel la originile sale simple, la relații de cooperare între egali, identificându-se cu alegătorii cărora le cere sprijinul. În 2009, electoratul educat din mediul urban, care l-a adus la putere în 2004, îl părăsea pe președinte (dovadă că a și pierdut Capitala). Pentru a recupera, trebuia să se orienteze spre zona oamenilor simpli, impresionați de apropierea liderului de popor. Mișcarea era folositoare și prin reducerea numărului votanților lui Geoană. În manual se arată că acestă tehnică îi impune candidatului implicarea în acțiuni specifice oamenilor simpli sau în treburi gospodărești și folosirea unor vorbe în argou. Mai are rost să amintim de câte ori a fost președintele la cumpărături, în supermarket? Chiar dacă nu ar fi fost ”surprins” de mai multe ori cu căruciorul, reluarea episodului ”țiganca împuțită” realiza efectul, odată ce Băsescu i-a confiscat telefonul jurnalistei în parcarea Carrefour.
5. Vox populi, vox dei
Tehnica de manipulare pleacă de la premisa că poporul și divinitatea sunt una și aceeași. Se creează astfel impresia că liderul unei comunități este rezultatul unei decizii care trece dincolo de posibilitatea de contestare, că este decizia poporului, care reprezintă echivalentul instanțelor divine, din epocile anterioare. Traian Băsescu a insistat pe această temă, a președintelui ales de popor, mai ales în primul mandat, când s-a bucurat de o majoritate confortabilă în sondaje. Chiar își amenința adversarii cu ”întoarcerea la popor”.
6. Inventarea aliatului-poporul
Această tehnică face apel la nevoia oamenilor de a se conforma părerii celorlalți. Liderul invocă alianța sa cu o majoritate a populației, bazându-se pe conformismul social. Oamenilor le este frică să iasă în evidență, prin respingerea părerii majorității, așa cum arată și teoria cunoscută ca ”Spirala tăcerii”. Cea mai cunoscută metodă de a-ți demonstra asocierea cu majoritatea este reprezentată de băile de mulțime. În 2009, președinția a avut cel mai mare buget pentru deplasări din istorie. Traian Băsescu a fost la zeci de manifestări în țară, de la Sâmbra Oilor la sfințirea de biserici. Anunțarea candidaturii a fost, de altfel, făcută în timpul unei băi de mulțime, consemnează ziare.com. La Sânnicolau Mare, unde președintele venise la un târg de produse tradiționale. Acestă candidatură i-ar fi fost cerută de un sătean, a declarat, în 3 octombrie 2009, președintele.
7. Inamicul impersonal
Se anunță că adevăratul inamic nu e contracandidatul, ci un adversar care nu-l amenință doar pe el, ci întreaga societate. În cazul acestei tehnici, prof. Stănciugelu citează chiar o formulă consacrată de Traian Băsescu, care declara, în luna mai 2009: ” adversarul meu nu e Geoană sau Crin Antonescu, ci criza”, potrivit RFI.
8. Poziționarea strategică
Este folosită în dezbaterile cu public, cum a fost celebra confruntare moderată de Robert Turcescu. Acestă tehnică pune în circulație un mesaj implicit, de dominare și de control asupra adversarului. Raportul de dominare instituit de unul dintre participanți poate manipula telespectatorii, transmițând o imagine denaturată despre adversar și despre sine.
Din multiplele exemple care s-ar potrivi încadrării din manualul amintit se poate remarca momentul ”scoaterii la tablă”, când Traian Băsescu l-a chestionat pe Geoană asupra contractelor între firme din România și Rusia. Se făcea, astfel, diferența între un specialist în chestiuni economice și un nespecialist, ca Geoană. Așa cum desele referiri la epoca petrecută pe navă aveau rolul de a-l plasa în poziția de om de acțiune, dar mai ales de om care comandă.
9. Persuasiunea și raționamentul valid
Capcană de logică, prin care se folosește un raționament valid, care sugerează un adevăr aparent, în realitate fals. Raționamentul este valid, în sens logic, dar neadevărat. Manualul prof. Stănciugelu dă ca exemplul următorul raționament: toate guvernele investite de parlament au fost corupte, acest guvern e investit de parlament, în concluzie, acest guvern este corupt. Campania lui Traian Băsescu a folosit o astfel de capcană logică, profitând și de antipatia de care se ”bucura” Parlamentul. Soluția propusă: referendumul pentru desființarea Senatului și doar 300 de parlamentari. Geoană era nu doar parlamentar, ci chiar președintele Senatului, care trebuia desființat. De amintit și greșeala strategică a lui Mircea Geoană, care a anunțat că votează NU, la referendum, în vreme ce Ion Iliescu a îndemnat alegătorii la boicot, pentru a nu face cvorumul. Referendumul a fost validat ”la mustață”, cu doar 51%, consemna Antena 3. Dacă cei 20% care au votat NU stăteau acasă, referendumul nu ar fi trecut.
10. Contaminarea negativă
Este o schemă de comunicare care se bazează pe un raționament analogic sau pe o comparație simplă. Vizează asociarea unei persoane cu o valoare sau idee percepută negativ de un anumit grup. Cea mai simplă formă de contaminare negativă este sloganul: ”Geoană pentru noi, este Iliescu doi”. Campania lui Traian Băsescu a vizat captarea electoratului anti-FSN, din anii 90, suficient de pornit împotriva lui Ion Iliescu ca să nu țină cont că Mircea Geoană a fost cel care l-a îndepărtat de la conducerea PSD.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu