Într-o lume în care mesajele scurte, emoji-urile și reacțiile rapide domină comunicarea, mai are limba română aceeași forță expresivă și frumusețe de altădată? Este ea încă „dulce și frumoasă” pe...

Discuția a pornit de la realitatea imediată: comunicarea prin intermediul rețelelor sociale. Profesorii observă tot mai des că interacțiunile dintre elevi devin tot mai reduse ca formă și ca fond, iar expresivitatea limbajului se pierde.

„Eu cred că simplificarea abilităților comunicaționale se întâmplă din cauza acestor rețele de socializare, unde s-a restrâns foarte mult comunicarea între persoane. Nu mai au răbdare să vorbească în multe cuvinte ca să explice o idee. Eu, la școală, asta le spuneam: pune punct, că n-ai terminat ideea. În fine, asta nu se întâmplă numai în cazul tineretului, din păcate”, a subliniat profesoara.

Fenomenul nu se rezumă însă doar la felul în care adolescenții își scriu mesajele online. Efectele se văd și la școală, în felul în care elevii redactează texte, răspund la întrebări sau chiar înțeleg idei mai complexe.

Chiar și detaliile aparent minore, cum este folosirea virgulei, devin simptomatice pentru o atitudine generală față de limbă. Mariana Badea a subliniat că, deși separarea substantivului sau pronumelui în cazul vocativ de restul propoziției prin virgulă se predă în școală, mulți nu aplică regula nu pentru că ar fi complet necunoscători, ci pentru că „nu le pasă”.

De aici apare una dintre cele mai dure constatări. „Ei nu consideră că e important. Nu au relația asta intrinsecă între mine și limba mea. Nu au capacitatea de a exprima gândurile pe care le au”, consideră Mariana Badea.

A fost evocat și exemplul celebru al lui Caragiale, care ironiza importanța punctuației printr-o replică rămasă memorabilă: „Dac-o fi să îmbătrânesc, ştiţi cum să-mi ziceţi? Să-mi ziceţi Moş Virgulă!”. Pentru Mariana Badea, această observație rămâne valabilă: dincolo de regulă, lipsa grijii pentru o simplă virgulă semnalează sărăcirea universului interior și simplificarea gândirii.

Pe termen lung, efectele se resimt mai ales în scris. „Cea mai gravă lacună a elevilor este în scris, dar au probleme și în exprimare. Nu vedeți că la Evaluarea Națională, copiii care sunt încă mici și nu au anvergura celor mai mari (care să zici că nu mai dau importanță scrierii), nu pot să facă o compunere în cadrul acestui examen? Sunt două, trei subiecte unde trebuie să creeze ceva. Nu sunt în stare decât foarte puțini”, spune profesoara.

Această dificultate de a construi un text coerent, de a imagina și de a exprima idei, este pentru profesoară una dintre cele mai alarmante realități ale școlii de azi. Mariana Badea pune lipsa capacității de scriere și de exprimare și pe seama lecturii tot mai rare. Elevii citesc mai puțin, iar consecințele se văd imediat. Dar nu doar lectura lipsește, ci și antrenamentul constant pe care școala îl oferea odinioară.

„Eu mai am o suferință: au dispărut tezele. Era o emulație în școală: Când avem teză la Română? Mai e o săptămână... Acum sunt aceste module care durează puțin... O lună și ceva, apoi vacanță. Iar o lună și ceva, iar vacanță”. Profesorii nu mai reușesc, în acest cadru, să facă evaluări consistente, recunoaște Mariana Badea.