10% din banii de la nuntă către biserică. Preotul Negoiță: „Am căutat să evit contribuția benevolă a credincioșilor”. Ce a urmat

Nu l-am întâlnit niciodată pe părintele Calistrat Chifan și am înțeles că nu nici nu este atât de simplu, pentru că e foarte căutat. L-am urmărit de multe ori și nu de puține ori mi-a și plăcut. Sigur, i se pot reproșa multe, ca fiecăruia dintre noi. Limbajul direct, prea direct uneori, m-a zgâriat uneori la ureche. Dar am trecut repede peste traumă pentru că, în cele din urmă, este om din popor și se adresează poporului.

O singură atitudine nu am găsit la părintele: ipocrizia.

De altfel, din ceea ce spune, adevărate ziceri sapiențiale din când în când. pornește de la experiența pe care o are. E om din popor. Nu e mai nimic teoretic, pentru că e, fără îndoială, un om practic. Cunoaște viața reală și vorbește din ea, nu din cărți. Se vede că exemplele prea elaborate nu-i ies, pentru că nu-i om de bibliotecă, chiar dacă citește și  argumentează livresc.

Acum, cine se expune atât de mult, mai și greșește. Cine vorbește și nu greșește? Cine ascultă și nu greșește, când interpretează? Și aici nu mă refer la afirmația că ar trebuie să dea 10% din darul de la nuntă mirii Bisericii.

Chestiunea aceasta a relației dintre Biserică și bani este una tratată cu ipocrizie. Biserica este susținută și întreținută de cei care o frecventează. Ei sunt cei care plătesc preotul, care plătesc lumina, care plătesc curățenia, care înțeleg că toate acestea nu pot exista fără bani. De banii lor beneficiază și cei care vin rar, chiar dacă aceștia plătesc un serviciu religios când vin. Au unde veni datorită celor care contribuie constant, cu bani și cu prezența.

Cei care nu vin la Biserică și, drept consecință, nu contribuie niciodată sau foarte rar sunt cei care critică și se plângă că la un moment dat plătesc un serviciu religios pe care ei îl solicită și la care vor să fie preotul la ora la care o stabilesc, vor să fie curtea frumoasă, biserica curată, lumina aprinsă, căldura pornită, etc.

E normal ca atunci când cineva vine la Biserică să găsească totul așa cum enumeram mai sus și eu cred că va găsi.

Ei bine, ne place sau nu, toate acestea se fac cu bani. Inclusiv prezența preotului se asigură cu bani. Pot fi și preoți care lucrează pentru a se întreține, dar nu-și vor putea lua liber de la locul de muncă, fix atunci când sunt chemați, nici măcar dacă e vorba despre înmormântare. Cine poate pleca de serviciu unde este plătit când vrea, fără să se perturbe activitatea.

Revenind la spus părintelui Calistrat, nu e canon. Este o părere pornită de la o realitate biblică. Evident, nimeni niciodată nu va cere așa ceva de la miri, mai ales că nunta de astăzi nu mai este începutul unei gospodării, pentru că numărul mare de servicii la care se apelează are costuri. Înainte după o nuntă plecai bine în viață. Acesta era scopul. Pe rând, rudele și prietenii, se ajutau unii pe alții, ca mirii să plece cu un cheag. Darul de la nuntă avea sens. Era distracție, dar și un împrumut, pe care tinerii îl restituiau când întorceau vizita la nunțile din familia celor prezenți. Acum rămân datorii de la nunți, nu ca altă dată. Deci, părintele nu a fixat un cuantum, ci doar a arătat că deși cununia este momentul cel mai important al nunții, din noianul de cheltuieli, cele cu serviciul religios sunt ultimele prevăzute și sunt cele mai comentate. Nu se plânge nimeni de costul unui meniu, dar e o întreagă dramă e pentru unii, puțini, e drept, că plătesc un serviciu pe care-l solicită.

De ce este cununia momentul de greutate al nunții? Nu are rost să argumentez teologic, pentru că știți. În limbajul părintelui Calistrat aș putea spune că de petrecut cu prietenii petreci oricând, dar de cununat o faci o dată și cu dar la nuntă.

Deci, a vrut să arate importanța momentului, însă nu a cerut nimănui ceva, efectiv.

Ei bine, au sărit pe el, inclusiv intelectuali precum domnul Baconschi. Domnul Baconschi îmi e simpatic, l-am citit cu plăcere, l-am vizitat la sediul fundației sale, i-am prezentat cartea Creștinism și democrație, apărută pe vremea când conducea Ministerul de Externe. Domnul Baconschi este un intelectual, însă nu este … sentențial. Zicerile sale filosofico-complicate nu prind la mase. E elitist și e normal să nu prindă. Este opusul părintelui Calistrat. Totuși, în ceea ce privește relația cu banii nu pot gândi diferit. Activitatea culturală a domnului Baconschi tot pe bani se bazează. Timpul alocat scrierii de texte tot în bani este plătit. Cultura se face tot cu bani.

Deci, ușurel cu criticile la adresa părintelui Calistrat, pentru că are dreptul la opinie, iar opinia s-a bazat pe un context biblic, având în vedere că la în Vechiul Testament se plătea zeciuială. E clar că Biserica nu va impune așa ceva, iar părintele Calistrat știe și nu a cerut, cu adevărat, o așa sumă. Doar statul român, vrea impozitarea darurilor de nuntă, fără să ofere nimic. Însă nu trebuie să fim ipocriți. Să-l citez pe alt... clasic în viață, care vorbește de la o vreme doar în texte religioase, Gigi Becali: fără bani nu se poate face nimic, fără bani mori!

Să știți că o relație... gratuită cu biserica nu este benefică. La început de activitate, am căutat să fac rost de bani pentru o biserică foarte avariată pe care voiam să o repar. Am căutat să evit contribuția benevolă a credincioșilor. Nu a fost bine. Nu se crea sentimentul apartenenței și bucuria realizării și sacrificiului. La sfințire participau doar niște spectatori. Când contribui simți că ai altă legătură cu creația ta. Îmi amintesc cum se organizau pe rând familiile să dea zilnic mâncare pictorilor. Găteau ei. Astăzi, totul se face la restaurant, ceea ce nu mai presupune aceeași implicare, iar calculul costurilor este altul și pomana e o corvoadă. Cei care au contribuit atunci cu mâncare vine ca la casa lor la Biserică, pentru că e în ea o parte din viața lor.

Așadar, miezul exprimării părintelui Chifan nu au fost sumele, ci importanța momentului, ierarhia lui în contextul unui eveniment amplu, cum este nunta. Nu dați cu pietre, că oricine sunteți tot cu bani trăiți, tot cu bani scrieți, gândiți etc.

Totuși, nu banii sunt miezul discursului, ci valoarea fiecărui act, iar cununia religioasă este centrul nunții”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță pe site-ul său.

VEZI ȘI: Bănescu, replică pentru părintele Calistrat în dezbaterea cu „zeciuiala“ pentru Biserică - https://www.dcnews.ro/banescu-replica-pentru-parintele-calistrat-in-dezbaterea-cu-zeciuiala-pentru-biserica_923966.html

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News