La 18 decembrie este prăznuit Cuviosul Daniil Sihastrul. Hotărârea sinodală de canonizare a fost luată la 20 iulie 1992.
Sfântul Daniil Sihastrul este cunoscut şi sub numele de „Daniil Schimonahul” sau „Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibilă confuzia cu prorocul din Vechiul Testament.
S-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi. Ulterior, ajunge la Schitul Sfântul Lavrentie din apropierea Putnei, locul intrării sale în monahism.
Mai târziu Daniil Sihastrul s-a retras pe o stâncă de pe malul râuleţului Viţeul, unde a dăltuit un paraclis. Se mai văd şi în zilele noastre, după atâtea secole, pridvorul, naosul şi altarul. Dedesubt cuviosul avea o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie.
Potrivit tradiţiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis lui Ştefan cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După cum scrie Ion Neculce în letopiseţul său, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor şi tot de la el a venit îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna.
Nu se cunoaşte data trecerii sale la cele veşnice. A fost înmormântat în partea sudică a pronaosului bisericii Mănăstirii Voroneţ. Un deget, ferecat în argint şi împodobit cu unsprezece mărgăritare şi un granat, se păstrează la Mănăstirea Putna. El poartă inscripţia: „Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voroneţ, cu toată cheltuiala mea în anul 7257 (1749), în 4 decemvrie”.
Se consideră că acest deget, ferecat în argint, arată că sfintele moaşte ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse în mănăstire. Despre acest deget, care este păstrat la Mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătător de la mâna dreaptă a Sfântului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a îndemnat să ridice mănăstirea.
Râvna credincioșilor a îndemnat pe călugării de la Mănăstirea Voroneț, la începutul secolului al XVII-lea, să scoată din mormânt moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Daniil Sihastrul și să le așeze în biserică, în sicriu frumos împodobit, pentru închinare. Pe acestea însuși Mitropolitul Dosoftei le-a sărutat, cum singur spune în Viețile Sfinților, scrise și tipărite de el la Iași în anii 1682-1686. Vestea minunilor lui ajunsese până la Kiev, în Polonia, în Transilvania și la Sfântul Munte, de unde veneau credincioși să i se închine și toți îl numeau „Sfântul Daniil cel Nou, făcătorul de minuni“, informează Libertatea Cuvântului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu