EXCLUSIV  1918. Consiliul dirigent - Poporul înțelege glasul vremii

În numărul 30, din ziarul Românul, care apărea la Arad, Duminecă 2/15 Decemvrie 1918 se consacră un articol întreg Consiliului dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria. Acesta a fost un organism politic provizoriu, cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, al Transilvaniei și care a funcționat în perioada 2 decembrie 1918 și 4 aprilie 1920. Din componența acestuia făceau parte: Membri ai Consiliului Dirigent - Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad. Rândul de sus: Iosif Jumanca, Romul Boilă, Valeriu Braniște, Victor Bontescu, Dionisie Florianu, Ioan Suciu, Aurel Lazăr, Emil Hațieganu, Ion Flueraș.

Pe durata funcționării, între 2 decembrie 1918 și 10 aprilie 1920, Consiliului Dirigent a ținut 256 ședințe cu 3.234 de probleme înscrise la ordinea de zi. Ședințele Consiliului Dirigent s-au ținut la Alba Iulia (2, 3, 4 decembrie 1918), Sibiu (9 decembrie 1918 - 18 noiembrie 1919), în trenul care-i ducea spre București pe cei aleși în circumscripțiile electorale ale Transilvaniei (18 noiembrie 1919), București (21, 25 noiembrie, 3 decembrie 1919) și Cluj (17 decembrie 1919 - 10 aprilie 1920). De asemenea, Consiliul Dirigent a emis 24 de decrete, iar acțiunea de legiferare a încetat o dată cu întrunirea parlamentului țării la 20 noiembrie 1919, susțin sursele deschise.

„Consiliul dirigent la București

In ultimul număr al ziarului nostru era publicată o telegramă scurtă a Agenției Dacia, în care se comunicau lumii mari aceste trei rânduri lapidare: „trenul special care a plecat la București cu delegația Consiliului dirigent, e primit pretutindeni cu însuflețire de nedescris".

Acest fapt este de cea mai mare importanță politică. Manifestațiile pe cari poporul românesc le face conducătorilor săi, sunt dovezile eclatante că poporul nostru înțelege glasul vremii, că acest popor are o vie conștiință națională, că e în clar cu idealurile sale și că are hotărârea și voința de a le traduce în realitate. Aceasta însemnează solidarizarea masselor populare cu demersurile conducătorilor politici. Toată lumea este pusă în fața unei puteri, unei forțe indestructibile, unei situațiuni, care nu mai poate fi schimbată. Căci toată lumea este hotărâtă astăzi ca să nu mai facă nimic ceea ce ar răni conștiința omenească și națională, de a nu executa nimic contra voiei, contra intereselor celor mulți. Numai aceia vor fi înzestrați cu puterea de a lucra în numele națiunii cari sunt reprezentanții reali ai tuturor păturilor sociale ce constituiesc națiunea. Noi, națiunea română, ne avem astăzi puterea noastră ocârmuitoare, Consiliul dirigent la Sibiiu, o stăpânire legitimă. In mod firesc urmează că națiunea simte datoria morală ca să sprijinească orice pas al Consiliului diligent, să i-se supuie necondiționat oricărei ordinațiuni ce s'ar publica din partea sa.

Dar manifestațiile ce se fac Consiliului dirigent pe drumul său la București ne spune mai mult. Nu numai că națiunea română este hotărâtă să respecte și să se supună necondiționat Consiliului dirigent, ci ea încurajează, ea dă avânt, ea pregătește calea pentru orice acțiune a stăpânirii. Primirile frumoase și aclamațiunile de cari e împărtășit Consiliu dirigent ne îndreptățesc să facem concluzia că națiunea română de aici are un spirit public unitar, o conștiință comună care a fost adormită și ferecată de robia veacurilor, care însă la mijirea zorilor de libertate, isbucnește ca o flacără suterană arătându-și întreg conținutul ei genuin.

Din nou o spunem că la conferința generală de pace aceasta va fi factorul precumpănitor la lichidarea chestiunilor de litigiu: conștiința națională. Națiunea română din Ardeal, Banat și Țara-ungurească a dovedit că are o conștiință și voință comună, că are un spirit public diriguitor, că e în clar cu aspirațiile sale și este hotărâtă ca nici o iotă din rezoluțiunea de la Alba-Iulia să nu fie mistificată, ci cuvântul acela să se prefacă în trup. Pentru realizarea idealului național român noi ne-am dat tributul: suferințele noastre de veacuri, jertfele de sânge din cele trei răscoale istorice din 1514, 1784 și 1848 ale Românilor din Ardeal, luptele de neatârnare ale Moldovei și Munteniei , apoi nenumăratele jertfe din răsboiul mondial de acum îndreptățesc poporul românesc de pretutindeni la îndeplinirea dorințelor seculare și să se constituie într'un singur stat național.

Manifestațiile mari în masse ale Românilor de pretutindeni nu s'ar putea explica fără omogenitatea noastră etnică, fără caracterele comune identice fizice și sufletești ale rassei. Ușurința împlinirii idealului românesc constă tocmai în trăsăturile unitare de caracter. Neamul românesc întreg numai într'un stat național poate prospera, își poate valida calitățile frumoase cu cari este înzestrat dela natură.

Ovațiile și întâmplările călduroase ce se fac Consiliului dirigent în drum spre București sunt o consecință firească a omogenității noastre etnice, și nu numai populația românească de la gările traversate de trenul sărbătorit ci Românii de pretutindeni asupra cărora se'ntinde puterea de ocârmuire a Consiliului dirigent, deci și Românii din părțile periferiei apusene, cari n au rămas întru nimic inferiori celorlalți frați în ce privește sforțările lor naționale și politice, petrec cu toate gândurile și urările lor de bine Consiliul dirigent care s a hotărât să facă un pas decisiv.

Ce se întâmplă la București? Chestiunea românească trece în stadiul de rezolvire definitivă. Consiliul dirigent din Sibiu după consultări mature a decis să predea imperiul ocârmuit de el și care cuprinde teritorul celor 26 comitate – în mâinile Majestății Sale regelui Ferdinand. Acest pas făcut de Consiliul dirigent este un pas istoric a cărui importanță o ghicesc toți fiii neamului, cărturari și țărani cari acum înfrățiți în cugete și simțiri asediază trenul delegațiunii Consiliului dirigent și prin uralele și aclamațiile lor aprobă deciziunea mare politică.

Consiliul dirigent are la spatele sale întreg neamul român din fosta Ungarie și fiii neamului aprobă unanim predarea imperiului în mâinile regelui Ferdinand, care din moment ce primește stăpânirea oferită este regele tuturor Românilor. Unitatea politică din acest moment este desăvârșită, persoana regelui este simbolul și semnul vădit al acestei unități."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News