Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu

La două zile de la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, Critina Țopescu face o analiză "la rece" a situației politice, unde, în loc ca părțile implicate în conflict să ia un timp de respiro, acestea continuă războiul care afectează poporul obosit și sleit. Cunoscutul realizator reia caracterizarea făcută lui  Traian Băsescu de către un jurnalist francez ca un tip impulsiv, cu gura mare, provocator, iubitor de manevre și fără scrupule în  manipularea Constituției. Despre Crin Antonescu, Cristina Țopescu se întreabă dacă acesta se va retrage din politică, în condițiile   în care Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni.

 Reconcilierea - o neputință pe toată linia

Autor: Cristina Țopescu

"Pe-aici, prin Romania, dupa Revolutie nu s-a instalat pacea, ci au venit peste noi razboaie. Mai mici, mai mari si toate sangeroase. Un fel de Ghilgames din zilele noastre, razboinic si viteaz, in adaptare contemporana, a fost si inca mai e insusi Traian Basescu. Ne-sumerian, ci constantean, el e calit in lupte grele, purtand pe trupu-i cicatrici adanci, marturii ale multor inclestari cu inamici rapusi, aproape tot atatia, sa zicem, cate nave a numarat flota odata. Ceilalti razboinici, ce nu se dau in laturi sa se ia la tranta cu el – sunt tineri si cu forte proaspete. Ultima batalie ce tocmai s-a dus, fara sa se fi incheiat, va fi consemnata de istorie ca una crancena. O batalie grea intr-un razboi fara noima, absurd si exasperant pentru cam toti contemporanii lor (zic „cam toti” pentru c-or fi poate si unii ce au fascinatia uratului...). Lupta s-a-ncheiat ca sa continue, iar acum combatantii se ciorovaiesc pe victorie, cine a castigat, unul sau celalalt...Insusi mai sus-pomenitul Ghilghmesh, dar poate si Ginghis Han sau viteazul Attila, dimpreuna cu el, sunt livizi de invidie, din tinutul de dincolo. Au dus cu totii lupte marete, dar la originalitate...sa stiti ca ei n-au avut acces ! Luptele lor, iata, atat de comune, aveau un invingator si un infrant. Razboaiele noastre, insa, nici vorba ! Specificul lor national ramane pregnant chiar si post-belic ! Dupa orice razboi e nevoie de un respiro, adica de un armistitiu. Ostile trebuie sa-si traga sufletul, sa-si planga mortii si sa-si ingrijeasca ranitii. Comandantii concep noi strategii, preferabil de pace, pentru ca popoarele lor sa-si gaseasca tihna si sa fie apoi duse pe-un drum al bunastarii ravnite fara de speranta de atata timp. Razboiul la romani, insa, e altfel: el e nesfarsit, combatantii inca vor victoria cu orice pret, in vreme ce poporul,desi, vai, acelasi pentru toate partile-n conflict, el, poporul, e obosit, foarte obosit...si sleit. Orgoliul celor ce-l conduc e fara de masura si vai, norodul nu mai e slujit, se umple de obida si se simte strivit.

 Trecand acum in registrul actual de fapte si de narare a lor, lucrurile stau cam asa: cand un jurnalist ii spune domnului Basescu cum ca e orgolios, menajandu-l, cand de fapt el e chiar vanitos, se supara, nu-i place, si, in replica, arunca ironii degraba, la urmatoarea intrebare ce-i e pusa, dupa o panda demna de o cauza mai buna. Nu iarta nimic! Ironia sa nu-i nici fina, nici una subtila, e doar prost plasata si necuviincioasa, nu de putine ori. In jurnalismul politic, puterea-n mod obligatoriu, nu e crutata, ea e taxata si sanctionata, ori de cate ori e cazul. Dupa ce ziaristi bastinasi ii sugereaza domnului Basescu ca orgoliul domniei sale s-ar putea sa-l piarda si pe domnia sa si pe noi, iar dansul se irita, ce-o spune domnul presedinte cand si jurnalisti straini, precum unul francez, de pilda, spun asa : "Impulsiv, cu gura mare, provocator, iubitor de manevre, Basescu nu a facut niciodata nimic pentru a calma jocul, iar spre deosebire de opozantii sai, nu are niciun scrupul sa manipuleze Constitutia, interpretand-o cum ii convine". Pentru ca dansul e si apreciat, iata, acelasi editorialist mai spune:"Trebuie sa se constate totusi ca, in pofida indemnurilor de la Bruxelles, lupta impotriva marii coruptii a ramas fara efect pana la sosirea la putere a lui Basescu". Ziaristul roman, mai carcotas, ar putea pune un accent in plus : in materie de coruptie oti fi facut ceva, domnule Basescu (sau o fi facut justitia romana?), sunt dupa gratii cativa „puscariabili” din toate partidele, dar cati mai stau la coada...cati de la adversarii, dar si cati din ograda dvs, domnule presedinte...? Justitia, aceea libera doar daca stati dvs de paza, are mult de lucru inca...nu?

Cum vanitatea nu e monopolul presedintilor, mai tanarul Ponta vine din urma in forta. Daca justificarea lui in aceasta disputa poate fi una de genul „ Dar el a inceput !”, foarte matura de altfel, cand vine vorba de declaratii pentru presa romana sau pentru cea straina, intentiile exprimate imbraca forme diverse, ba chiar si contin sensuri diferite. Ba ca - in varianta pentru noi - coabitarea nu-i posibila ( si aici, pana la un punct, nu-l putem contrazice), ba ca - pentru ziaristii straini - ea e cu adevarat ravnita de domnia sa. Tanarul premier Victor Ponta le promite colegilor nostri europeni, precum un scolar, ca, desi nu-i de vina el, isi va baga mintile-n cap si nu va mai avea nota scazuta la purtare : "Am tras invataminte in acesta perioada. Nu voi mai cauta confruntari cu Traian Basescu. Toata lumea va avea de pierdut daca vom continua luptele”.

Traian Basescu, la randul sau, afirma ritos, ca are ca obiectiv principal, diminuarea ”faliei” din societatea romaneasca. Pff...ce bine suna asta ! Dupa care, din aceeasi rasuflare, in spiritul marii concilieri nationale, se ratoieste la Antene si indeamna oamenii sa nu se mai uite la ele. Mai ca vedem rating-urile acusica prabusite, lasand pe drumuri atatia slujbasi din economia privata a lui Voiculescu!

Cand am crede ca premierul combativ ar putea improspata o atmosfera imbacsita de ranchiuni, cand speram asta, hop il auzim cum, in maniera brevetata de Basescu, arunca sageti spre postul TV ce-l pune-n fiecare zi la zid, acelasi pe care il cocoata, ce-i drept, pe presedinte. Si ce daca ? Presa e libera sa sustina pe cine alege s-o faca, iar ratiunile o privesc tot pe ea. Ce pacat...Victor Ponta !

Ei, la asa exemple, asa concordie si intre noi. Toleranta la romani e impotenta pe toata linia si ne mai miram ca-i asa? Ne uram, ne detestam si ne razboim, urmand pilda marilor conducatori. Clasa noastra politica e tot mai procesomana, plangeri penale sunt atatea cat sa dam si la altii, arsenalul urii la romani e inepuizabil si se activeaza de-ndata ce nu avem aceleasi opinii. Suntem basisti sau anti-basisti, suntem usli-isti sau udmr-isti, suntem tot felul de „ -isti” si nu ne iertam asta unii altora. Avem, sa admitem, vocatia invrajbirii si fara ca un presedinte sa vina sa mai toarne gaz pe foc.

Cat despe Crin Antonescu, si dansul cu orgoliul aferent, ma intreb in aceste zile ce va face cu el. Isi va onora cuvantul dat, cum ca se va retrage din politica daca Traian Basescu se intoarce la Cotroceni, sau va invoca procentul covarsitor de romani care la referendum au spus ca nu-l mai vor pe presedintele jucator? Va conta pentru el onoarea, parasind scena politica doar pentru ca asa a spus, sau orgoliul de a combate la varf il va rapune? Grea incercare pentru Crin Antonescu, grea pierdere pentru USL daca promisa plecare se va intampla ! Ce va pune alianta anti-Basescu in locul lui, pe cine? Ma tem ca variante bune nu prea sunt. Ar fi insa, cu siguranta, un gest unic in politica ultimilor 22 de ani, unul care ar putea provoca multe „exercitii de admiratie”. Sigur ca-i vor susura in ureche multi: O, Criiiin, nu plecaaa ! Vor fi si colegi de buna credinta, ce nu vor gasi justa si nici oportuna retragerea sa intr-un atare context. Dar nu vor gandi ei oare pe termen scurt, in lipsa unei viziuni cu bataie mai lunga? In societatea civila sunt inca multe locuri goale intr-o sala de spectacole ce, din nefericire, nu se mai tin demult cu casa-nchisa. Crin Antonescu ar trebui sa-si plateasca intrarea in ea cu un bilet al naibii de scump ! Spectacolul in care ar intra, iesind din cel in care joaca acum, ar putea fi, insa, unul mult mai bun, nu? Iar in 2014 mai vorbim...! Intre timp, presedintele, intors la Palat, va intelege, precum Ghilgames, ca sfarsitul e implacabil, ca el nu poate fi evitat."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News