Cum ar trebui să se dezvolte sănătos un oraș?
Răspunsul este simplu, dar pare complicat de aplicat de către conducători: trebuie să gândești pentru generația următoare. De altfel, pentru București, ultimul plan urbanistic gândit organic datează din anul... 1939.
Managerul Muzeului Municipiului București, Adrian Majuru, a vorbit despre acest subiect la DC News și DC News TV.
„În momentul în care te referi la un spațiu pe care vrei să-l colonizezi cu un cartier, atunci trebuie să iei în considerare și ce se va întâmpla peste o generație. În momentul în care dezvolți infrastructura, trebuie să te referi obligatoriu la orașul de peste 40 de ani. Și atunci investești mai mult acum pentru a nu te sufoca mai târziu.
Ultimul plan, gândit organic, în această perspectivă, a fost în 1939, în timpul lui Carol al II-lea. Rigorile și perspectivele de dezvoltare urbană, dincolo de granițele de atunci administrative, au însemnat includerea comunelor suburbane, dar în anii '50, de către noul regim. Au apărut noi cartiere, iar la început nu era asfalt, nu era canalizare, nu era apă potabilă. În anii '50-'60 erau sistematizări în zone insalubre, lucru care s-a schimbat după 1974. Atunci au pus în practică, fragmentar, elemente gândite la sfârșitul perioadei interbelice”, a zis managerul Muzeului Municipiului București, Adrian Majuru.
Ce lipsește acum Bucureștiului? Interpretarea holistică a dezvoltării capitalei: locul unde trăiești și îmbătrânești. Și nu lipsește de ieri, de azi, ci de... 30 de ani.
Capitala pare săracă.
Astăzi, Bucureștiul este „asfixiat” de blocuri de rigips pe unde nu au loc să treacă mașina de pompieri și ambulanța, cu străzi ale bogaților care au dus curtea până la doi metri de gardul vecinului, străzi nepavate, cu noroi, case mici, înghesuite și exemplele pot continua.
Despre această perspectivă a sărăciei ne-a vorbit managerul Muzeului Municipiului București, Adrian Majuru.
„Există o dublă perspectivă a sărăciei. Pe de-o parte, vorbim de o sărăcie care transcende istoria. Pare să fie constantă, dar această latură ține de dorința fiecărei generații de a-și depăși condiția. Majoritatea nu vor să o facă. Am foarte mulți colegi de generație care stau, în continuare, în apartamentele părinților cu părinții, etapa intermediară fiind un spațiu al tău închiriat, dar pe care trebuie să ți-l permiți, iar pentru acest lucru trebuie să faci ceva mai mult decât au făcut părinții tăi, chiar dacă vremurile sunt potrivnice. Potrivnice au fost și în anii '50, dar și înainte de anii '50. Niciodată nu a fost ușor.
Cealaltă sărăcie, care nu a fost constantă în istorie, ține de o administrare a perspectivei. Este și o chestiune legată de timp real și ce se întâmplă, dar este legată obligatoriu de perspectivă. Atunci când v-ați referit la străzile bogaților, acolo fiind multă sărăcie de perspectivă de fapt, este vorba de a-ți cultiva, pe măsură ce trec anii, tot felul de perspective de cum vrei să trăiești care, pentru unii mai norocoși, poate fi ceva mai mult decât au putut părinții lor. Și atunci trebuie să armonizezi informațiile, cultura pe care o ai, întrebându-i și pe alții. Și evident, urbanistul, arhitectul, îți dau niște repere de referință de care trebuie să ții cont”, a spus managerul Muzeului Municipiului București, Adrian Majuru, la DC News și DC News TV.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News