Klaus Iohannis a fost doar paiul care a rupt cocoasa camilei. Dar nu el este cauza cauzelor. Nu cauza Klaus Iohannis a despartit apele intre PSD si PNL. El a fost doar picatura, e drept consistenta, care a umplut paharul. Sau, cum spuneam, ultimul pai care a rupt cocoasa camilei. Daca intelegem cauzele profunde care au eliminat de pe scena politica, intr-un mod pe cat de dramatic, pe atat de spectaculos, cea mai consistenta alianta a istoriei recente, atunci vom putea intui mai bine ceea ce urmeaza sa se intample. Viitorul si durata Guvernului Ponta III.

Este o fatalitate. Intotdeauna ultima confruntare tinde sa ocupe intreg spatiul memoriei colective. Astfel incat, cel putin pentru moment, opinia publica atribuie incidentului Klaus Iohannis rolul unui veritabil casus belli. Ca si cand ambitia PNL de a-l numi ministru de Interne si vicepremier in Guvernul Ponta III si refuzul PSD de a accepta cea de-a doua conditie ar fi adevaratul motiv al imploziei USL. Din aceasta cauza, pana la urma, o buna parte dintre cetateni are tendinta de a-i taxa pe cei doi lideri. Ca sa nu mai vorbesc de tonul dat de presedintele Traian Basescu. In realitate, deciziile fatale pentru USL nu au fost luate de lideri. Ci de partide. Ei nu au facut altceva decat sa respecte deciziile luate in organele de conducere ale formatiunilor politice din care fac parte. Sigur ca, jucadu-si rolul, atat Antonescu, cat si Ponta s-au comportat ca cei mai importanti purtatori de mesaje, iar, pentru neavizati, impresia este ca s-ar fi substituit, din ambitii personale, vointei propriilor partide. Dar cum stau lucrurile, de fapt?

Inainte de Klaus Iohannis au existat alte momente importante in care USL s-ar fi putu rupe, in baza unor contradictii de fond care au aparut intre cele doua mari partide. Primul si cel mai important il reprezinta batalia asupra Justitiei. Pe care USL a pierdut-o. Daca este adevarat ca ambele partide, PSD si PNL, si-au propus ca, prin intermediul USL, sa creeze o Justitie cu adevarat libera, ferita de orice fel de influente si constrangeri politice, ei bine, atunci USL a esuat. Si inca lamentabil. Momentul cheie a fost pactul de coabitare. Conform acestui document, semnat de Ponta si de Traian Basescu, a fost, ulterior, savarsita partajarea marilor Parchete. Pactul de coabitare a stat la originea preluarii de catre Victor Ponta a interimatului la Justitie si numirii de catre acesta, conform unor intelegeri cu Traian Basescu, a intregului esalon de conducere de la nivelul celor doua mari Parchete. In aceste conditii, PNL a renuntat la portofoliul Justitiei. Atunci ar fi trebuit sa se rupa USL.

Liberalii au acceptat sa ramana, pentru ca alte doua proiecte importante se aflau pe rol si aveau sansa sa fie realizate. O noua Constitutie, care ar fi putut, in viitor, indrepta lucrurile in tot ceea ce inseamna mecanisme si garantii democratice, precum si drepturi fundamentale ale omului. Justitia insasi ar fi putut fi reformata si eliberata in baza unei noi Constitutii. Cand insa a fost luata decizia fatala de a nu fi elaborata o Constitutie noua, ci de a se recurge doar la o revizuire, cu dezavantajul ca revizuirea lasa totul la discretia Curtii Constitutionale, asa cu s-a si vazut, atunci a exista un al doilea moment cand USL ar trebuit si ar fi putut sa se rupa.

Legat de Constitutie si de esecul acestui obiectiv politic major a cazut si planul de regionalizare a Romaniei. Din nou, USL ar fi putut sa se rupa.

Guvernul Ungureanu a cazut din patru motive. Doua dintre acestea au fost repuse pe tapet, in mod straniu, de PSD si de Victor Ponta. Rosia Montana si gazele de sist. In mod surprinzator, o parte din USL a decis sa sustina aceste proiecte. Din nou, USL s-ar fi putut rupe.

Pe tot parcursul celor doua Guverne Ponta, dar mai ales dupa alegerile parlamentare a devenit evident ca ceea ce ar fi trebuit sa devina complementar in USL a devenit unilateral. O alianta intre stanga si dreapta presupune masuri economice de dreapta, dublate de sisteme de taxare cat mai relaxate si de investitii cat mai masive si mai indraznete, astfel incat valoare adaugata, castigul astfel creat, sa devina suficient de consistente pentru aplicarea politicilor de stanga ale PSD vizand o imbunatatire a vietii cetatenilor. In realitate, prin diferite masuri organizatorice luate la nivelul ministerelor, prin diferite trucuri aplicate in Guvern, unde prim-ministrul a putut dirija cum a dorit lucrurile, dar si prin complicitatea vinovata sau neghioaba a unora dintre ministrii liberali, politica Guvernului Ponta II a fost inversata. In sensul ca mai intai au fost promovate masuri de crestere a veniturilor, de ameliorale a vietii unor categorii socio-profesionale, dar fara a exista vreun corespondent in materie de investitii si de relaxare fiscala. Masina USL, in loc sa mearga cu fata, a mers cu spatele.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News