Oana Stancu. O știți de la televizor. În afară de faptul că este unul dintre cei mai buni jurnaliști pe care îi are România, este și o mămică extraordinară. În urmă cu opt luni o aducea pe lume pe Măriuca, fetița care îi face fiecare zi mai specială. În ciuda problemelor de sănătate pe care le-a avut, Oana Stancu a născut o copilă perfect sănătoasă care îi umple sufletul de fericire. Minut de minut.
Într-un interviu acordat pentru DC News, o veți descoperi pe Oana Stancu poate altfel decât o știți de la televizor. Veți descoperi o femeie asupra căreia maternitatea a avut un efect spiritual, reducând totul la lucrurile care contează cu adevărat. În plus, în galeria foto de mai sus, veți vedea și o imagina specială cu Măriuca pe care ne-a dăruit-o Oana Stancu.
DC News: Cum este să fiți mămica a trei fete?
Oana Stancu: Uite, eu le iubesc nespus pe Anuca și pe Ony, vor fi întotdeauna fetițele noastre toate trei, cu Măriuca împreună, fără nuanțe și fără diferențe, iar ele merită din plin să fie iubite cu tot sufletul pentru că sunt copii tare buni, dar nu este corect să spunem că eu sunt mămica lor pentru că ele au o mămică, una care le iubește foarte mult și pe care ele o iubesc foarte mult. Vreau să fiu însă cea mai bună prietenă a lor, cel mai de nădejde sprijin, cel mai neobosit apărător, cel mai bun sfătuitor alături de mami și de tati. Voi face tot ce-mi va sta în putință să le feresc pe toate trei (la fel și pe Miru, pe nepoțica mea pe care o iubesc la fel-la fel de tare) de relele prin care eu am trecut și acolo unde nu voi putea să le împiedic să se lovească măcar să fiu lângă, să pansez și să pup ,,rana".
DC News: Vă imaginați mămică de băiat? Cum ar fi fost Oana Stancu mămică de băiat?
Oana Stancu: La început, recunosc, mi-am dorit foarte mult un băiețel care să semene cu tăticul lui din cap până-n tălpi, dar, pe măsură ce Măriuca a crescut în mine, a umplut tot sufletul și fiecare celulă. Nu există "mi-aș fi dorit" sau "îmi imaginez cum ar fi fost"... Sunt convinsă că nimic nu e întâmplător și a știut el, Bunul, de ce ne-a dat fetiță. Sunt atât de îndrăgostită de ea încât nu doar că nu-mi imaginez cum ar fi fost cu un băiat, ci nu-mi imaginez nimic altfel. Trăiesc, nu-mi imaginez.
DC News: Cum s-a schimbat viața dumneavoastră după ce a venit pe lume Măriuca?
Oana Stancu: Total! A fost o luptă să o aduc pe lume însă lupta asta m-a întărit și mi-a arătat că, așa ca în filme, dragostea din noi învinge totul, credința în Dumnezeu învinge tot răul! Eram schimbată însă dinainte, iar cea care m-a schimbat și mi-a dat puterea să duc lupta asta a fost dragostea bărbatului meu. El e echilibrul meu, liniștea mea și izvorul meu de înțelepciune. Dan m-a făcut să cred și să am încredere. În Dumnezeu, în mine, în noi doi, în viață. În viața frumoasă. Sunt foarte puternică azi, foarte fericită, determinată să construiesc alături de el o viață minunată pentru toată familia noastră, cu fetițele noastre, cu părinții noștri alături (pe care suntem binecuvântați că îi avem alături de noi așa de în putere), cu Nuny, surioara mea, cu Bobby, fratele lui Dan și familia lui (suntem gașcă mare, vreo 13) și o viață lungă pentru că ne-am propus să trăim până la o sută de ani.
DC News: Care este cea mai frumoasă lecție pe care ați primit-o ca mamă?
Oana Stancu: Aceea că dragostea nu are limite, nu se împarte, nu se consumă. Că oricât de obosită ai fi, oricât de rău ți-ar fi, oricât de agitat ar fi copilul tău, oricât de tare îl dor dințișorii care îi ies, de exemplu, tu ai puterea să îl calmezi, să îl adormi și să-ți mai și râdă sufletul pe deasupra când, într-un final, în somn, îți schițează un zâmbet.
DC News: Ați spus la "Sinteza Zilei" că primiți foarte multe daruri de la telespectatorii Antena 3. Spuneți-ne, vă rugăm, care v-au impresionat cel mai mult!
Oana Stancu: Să știți că nu pot alege! Sunt oameni care mi-au scris când eram însărcinată că se roagă pentru mine seara de seară. Cum să nu-ți dea lacrimile? Câți dintre noi se roagă pentru un străin? Sunt acum oameni pe facebook care îmi scriu ,,La mulți ani" pentru Măriuca de fiecare dată când mai face câte o lună și ei nu uită că e 25. Apoi au venit la redacție iconițe, botoșei tricotați de toate culorile, costume naționale mărimea ei...
DC News: Cine vă ajută în creșterea fetiței?
Oana Stancu: Nuny, sora mea, fără de care nu m-aș descurca DELOC! Eu am vrut să fiu zâna-bună pentru Miru, fetița ei, și mă bucur acum enorm că Măriuca o are pe ea zână-bună pentru că Nuny e numai dragoste și răbdare și, spre deosebire de mine, știe tot. Am și poreclit-o ,,Nuny-știe-tot".
DC News: Cum o puteți descrie pe micuță?
Oana Stancu: ,,Bucurie" e alintul pe care Anuca i l-a dat de când avea o lună-două și a început să zâmbească, apoi să râdă. I se potrivește perfect pentru că râde cu toată ființa ei și ne umple și pe noi de bucurie. E foarte atentă și perspicace, observă tot, învață repede și se anunță și o personalitate foarte puternică.
DC News: De când s-a născut Măriuca și până acum, care a fost cel mai emoționant moment? Ați plâns vreodată în această perioadă?
Oana Stancu: O, da! De atâtea ori! Ultima dată acum o oră când s-a ridicat singură pe marginea pătuțului pentru prima dată. Mi-au dat lacrimile. Perioada aceasta oricum este încărcată de emoții, ajutate și hormonal, dar simt – și cred că fiecare mamă simte asta - că fiecare moment cu fetița mea este unul uriaș. De când o cuibăream înăuntrul meu, de când am adus-o la lumină, de când am adormit-o prima dată cântându-i, de când am adormit-o și a suta oară cântându-i, de când m-a mângâiat prima dată, de când s-a uitat în oglindă și a studiat cum o pup și m-a pupat și ea pe mine, de când a zis ,,Tata" prima dată că ,,Mama" încă nu, de când a zis ,,Ana" prima dată că Ony încă nu (noi două așteptăm pe ghimpi), de când râde și mă inundă râsul ei și-mi curge prin vene, de când plânge și pune buzița în modul acela care mă înmoaie, de când se străduiește să plângă și eu știu că se străduiește și jumătate din mine admiră șmecheria din căpșorul ei mic, de când împroașcă peste tot cu supa din guriță și se amuză iar eu protestez și o cert dar în sinea mea mă amuz și eu cu ea, de când luptă să mă prindă de păr sau de urechi și să mă tragă spre ea ca să-mi molfăie nasul sau bărbia... Toate momentele astea cu potențial de a fi absolut banale, comune pentru miliarde de copii, dar care sunt absolut UNICE.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu