Atacul terorist de miercuri, 7 ianuarie, de la Paris redeschide o polemică legată de limitele libertății de exprimare nu doar în presă, ci și în artă. De exemplu, trebuie să existe o limită în teatru și dacă da, care ar trebui să fie aceasta? Până unde poate merge libertatea de exprimare?
Nume grele din lumea teatrului spun că nu ar trebui să existe o limită a libertății de exprimare. Marele regizor Victor Ioan Frunză a spus că vorbim despre un principiu fundamental care nu ar trebui încălcat. De asemenea, într-o declarație pentru DC News, el a explicat cum era cenzura în comunism.
"Nu ar trebui să existe limite în artă. În acest domeniu, libertatea de expresie este un principiu fundamental", ne-a spus regizorul Victor Ioan Frunză.
"Cenzura în comunism era un fenomen extrem de complex. Era exercitată pe diverse grade. În teatru, cenzorii erau extrem de asprii pentru că știau că teatrul este o artă extrem de populară. De exemplu, era o tactică de a păcăli cenzura. Puneai ceva ce știai că sigur vor scoate pentru a proteja lucrurile cu adevărat importante. Era un joc, dar nu dădea întotdeauna rezultate. Erau foarte multe despre care nu se putea vorbi în teatru. De exemplu, era un personaj din "Unchiul Vanea" care apare pe scenă și spune că îi este frig. Replica aceasta trebuia să o scoți pentru că era frig în toată țara și se considera un atac. Aproape că nu mai erau subiecte. Tocmai de aceea este atât de periculoasă punerea în discuție a libertății de expresie pentru că o mică concesie pe care o faci poate duce la următoarea concesie astfel încât sâ ajungem să nu mai putem vorbi despre nimic. O cenzură de orice fel duce la aberații. Nu poate fi acceptată", a mai zis Victor Ioan Frunză pentru DC News.
Gelu Nițu, despre limitele de exprimare în teatru
Întrebat dacă ar trebui să existe limite în artă, îndrăgitul actor Gelu Nițu ne-a spus: "Nu ar trebui să existe limite! Bineînțeles că nu!".
Cât despre cenzura în comunism, artistul a explicat: "Cum bine știe toată lumea, cenzura în teatru a existat din plin. Stupiditatea cenzurii din timpul comunismului mergea foarte departe. De exemplu, cenzorii ștergeau indicațiile regizorale. Într-un scenariu unde trebuia sa joc, în dreptul personajului principal care era un băiețel scria așa: Mihai privește cu ură. Cenzura a șters expresia: cu ură. Vă dați seama că era stupid".
Întrebat dacă se poate vorbi despre o limită a libertății de exprimare în teatru, artistul Gelu Nițu a declarat pentru DC News: "Sunt foarte tulburat de ceea ce văd că se întâmplă în aceste zile în Franța, dar presa și arta ar trebui să fie libere. Dacă cineva își exprimă un punct de vedere, contra replica nu trebuie să fie glonțul. Se poate da o replică și altfel, nu cu glonț".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News