Părinții cred că atunci când copiii lor sunt mici trebuie doar să se supună și că creșterea unui copil se limitează la asta.
Rezultatul acestei atitudini este prezența tot mai mare a copiilor transgresivi și a adulților nefericiți. Când crești un copil, dar nu ai criterii consistente, logice și stabile, sunt șanse ca acestea să manifeste comportamente rebele.
Poate că vor fi capricioși, poate vor fi autoritari, dar, în toate cazurile, vor fi copii instabili. Ei nu sunt capabili să stabilească o legătură emoțională și intimă cu părinții lor, ci mai degrabă trăiesc un război surd sau deschis cu ei.
Comportamente parentale care lasă o urmă de neșters: uneori pozitive, alteori negative, dar întotdeauna profunde, potrivit unui articol publicat de lamenteemeravigliosa.it.
Mulți părinți consideră, făcând o greșeală, că bătăile sunt un instrument util pentru a-și educa copiii. Aceleași bătăi se vor transforma în sămânța lipsei sale de stimă de sine și o sursă de resentimente.
Violența îi pune pe copii într-o situație foarte complexă: iubire și ură în același timp. De asemenea, îi face să conștientizeze frica. Inima unui copil este foarte sensibilă, iar dacă este rănit în mod constant, va deveni amorțit în timp.
Relația dintre părinți este baza de la care copilul începe să-și creeze atitudinea față de relațiile de cuplu. Amintiți-vă că conflictele dintre părinți sunt o sursă de anxietate pentru un copil.
Una dintre posibile consecințe va fi faptul că va intra în necazuri doar pentru a atrage atenția părinților, cărora nu le pasă suficient de el pentru că sunt prea concentrați pe conflictul care există între ei.
Temerile copiilor sunt mai mari și mai insidioase decât cele ale adulților.Acest lucru va spori sentimentul de siguranță și va face mult mai puternică legătura de dragoste cu părinții.
Pentru un copil, dragostea pe care o simt părinții lui pentru el este profund legată de atenția pe care o primesc de la ei
Un copil nu uită niciodată că tatăl sau mama lui i-a dăruit o cămașă verde, când a repetat până la epuizare că își dorește una roșie sau că și-au făcut o promisiune pe care nu și-au ținut-o niciodată. Copiii trăiesc asta ca pe un fel de abandon, ca pe un mesaj care spune: ”nu ești suficient de important”. Și asta va lăsa o amprentă dureroasă în inima lor.
Copiii nu vor uita niciodată dacă tatăl sau mama lor au putut să acorde prioritate familiei lor în diferite circumstanțe. De asemenea, pentru ei este foarte important ca părinții să ia Crăciunul în serios.
Dacă părinții acordă familiei prioritate maximă, copiii lor vor învăța valoarea loialității și afecțiunii. Ca adulți, ei vor putea, de asemenea, să lase deoparte orice angajament de a-și vizita părinții atunci când au nevoie. Vor fi mai mulțumiți și vor avea o capacitate mai mare de a oferi și de a primi afecțiune.
Toate aceste urme care rămân întipărite în copilărie ne însoțesc pentru tot restul vieții. De foarte multe ori ele reprezintă diferența dintre o viață sănătoasă din punct de vedere mental și o viață dominată de conflict. O copilărie plină de dragoste și afecțiune este cel mai bun cadou pe care o ființă umană îl poate face altuia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu