50 de ani de la primul pas pe Lună: Un program spaţial revoluţionar

În mai 1961, preşedintele John F. Kennedy a angajat Statele Unite într-un program ce avea ca scop transportarea unor echipaje de astronauţi pe Lună până în 1970. Selectarea metodologiei - din mai multe tehnici concurente - ce permitea aselenizarea şi revenirea astronauţilor pe Terra a fost efectuată doar după realizarea ulterioară a unor studii complexe. Trei metode au fost avute în vedere.

În cazul ascensiunii directe, un vehicul ar fi trebuit să fie lansat de pe Terra, să se plaseze pe Lună şi apoi să se întoarcă pe Pământ. Însă racheta propusă pentru o astfel de misiune, Nova, nu putea fi realizată până în 1970. În al doilea scenariu, cel al unei conectări pe orbita Terrei, un vehicul ce transporta echipajul ar fi trebuit să se conecteze pe orbită cu o unitate de propulsie care ar fi urmat să transporte suficient carburant pentru a asigura călătoria spre Lună.

Totuşi, această metodă ar fi necesitat două lansări separate. În cadrul metodei ce a fost selectată în cele din urmă, care presupunea o conectare pe orbita lunară, un puternic vehicul lansator (racheta Saturn V) a plasat o navă spaţială de 50 de tone pe o traiectorie lunară. Acea navă spaţială avea trei părţi: Modulul de comandă (CM), conic, care transporta trei astronauţi; Modulul de Serviciu (SM), ataşat de spatele CM, transporta carburantul şi sistemul de alimentare cu energie, formând împreună cu CM o structură comună - Modulul Comandă / Serviciu (CSM); Conectat în faţa CSM s-a aflat Modulul Lunar (LM). Un astronaut a rămas în CSM, în timp ce ceilalţi doi au coborât pe suprafaţa Lunii la bordul LM. LM avea o treaptă descendentă şi o treaptă ascendentă. Treapta descendentă a rămas pe Lună, iar astronauţii au revenit la bordul CSM cu treapta ascendentă, care a fost apoi abandonată pe o orbită lunară. LM a fost pilotat doar în vidul spaţial, aşadar consideraţiile de ordin aerodinamic nu i-au afectat designul (de aceea, LM a fost denumit prima navă spaţială 'adevărată'). Înainte de a reintra în atmosfera Pământului, SM a fost desprins de CSM şi lăsat să ardă în întregime la contactul cu aerul. CM a revenit pe Terra, amerizând în Oceanul Pacific. Conectarea de pe orbita lunară a avut două avantaje majore: a necesitat o singură rachetă lansatoare şi a economisit carburant şi masa transportată, întrucât LM nu a trebuit să revină pe Pământ. Misiunile fără astronauţi realizate pentru a testa sistemul Apollo şi racheta Saturn au început în februarie 1966.

Primul zbor Apollo cu astronauţi la bord a fost întârziat de un accident tragic - un incendiu care a izbucnit la bordul vehiculului spaţial Apollo 1, în timpul unei repetiţii la sol, pe 27 ianuarie 1967, în urma căruia astronauţii Virgil Grissom, Edward White şi Roger Chaffee au murit. NASA a reacţionat amânând programul lunar pentru a opera o serie de modificări: nu a mai folosit oxigen pur la lansare şi a înlocuit trapa din interiorul CM cu un model de trapă care putea fi deschisă mult mai repede. În octombrie 1968, în urma mai multor zboruri pe orbita terestră fără echipaje umane, misiunea Apollo 7 a realizat 163 de survolări orbitale ale Terrei având la bord un echipaj compus din trei astronauţi. Apollo 8 a realizat primul pas din programul de explorare lunară cu astronauţi: de pe orbita terestră, vehiculul a fost trimis pe o traiectorie lunară, a realizat o orbită lunară şi s-a întors pe Terra în condiţii de siguranţă. Apollo 9 a realizat o misiune prelungită pe orbita Terrei, pentru a testa funcţionarea LM. Apollo 10 a zburat pe orbita lunară şi a testat LM la o altitudine de 15,2 kilometri deasupra suprafeţei Lunii. Misiunea Apollo 11, realizată în iulie 1969, a reprezentat apogeul procedurii 'pas-cu-pas' selectată de NASA, realizând prima aselenizare a unor oameni. Pe 20 iulie 1969, Neil Armstrong şi, apoi, Edwin 'Buzz' Aldrin au devenit primii oameni care au păşit pe suprafaţa Lunii. Apollo 13, lansată în aprilie 1970, a suferit un accident cauzat de o explozie produsă într-un rezervor de oxigen, însă astronauţii au reuşit să revină în siguranţă pe Terra. Restul misiunilor din programul Apollo au realizat explorări extensive ale suprafeţei lunare, colectând 382 de kilograme de roci lunare şi instalând pe scoarţa selenară numeroase instrumente destinate unor cercetări şi experimente ştiinţifice, precum măsurarea vântului solar şi măsurători seismografice. Începând cu misiunea Apollo 15, astronauţii americani au condus un rover pe Lună.

Apollo 17, ultima misiune din acest program spaţial, a avut loc în decembrie 1972. În total, 12 astronauţi americani au păşit pe Lună graţie celor şase misiuni cu echipaje umane care au reuşit să aselenizeze în cadrul programului Apollo. Structurile spaţiale CSM au fost utilizate în 1973 şi 1974 în programul Skylab, conceput pentru a transporta astronauţi la bordul unei staţii spaţiale construite pe orbita Terrei. În iulie 1975, o structura spaţială CSM s-a conectat pe orbita terestră cu o capsulă sovietică Soyuz în ultimul zbor realizat de un vehicul spaţial în cadrul programului Apollo.

Cronologia misiunilor spaţiale din programul Apollo care au avut la bord echipaje de astronauţi: Apollo 7 / Echipaj: Walter Schirra Jr., Donn Eisele, Walter Cunningham / Perioada: 11-22 octombrie 1968 Apollo 8/ Echipaj: William Anders, Frank Borman, James Lovell Jr. / Perioada: 21-27 decembrie 1968 / Notă: Primul echipaj care a zburat în jurul Lunii Apollo 9/ Echipaj: James McDivitt, David Scott, Russell Schweickart / Perioada: 3-13 martie 1969 / Notă: Testarea Modulului Lunar pe orbita Terrei Apollo 10/ Echipaj: Thomas Stafford, John Young, Eugene Cernan / Perioada: 18-26 mai 1969 / Notă: Repetiţie pentru prima aselenizare Apollo 11/ Echipaj: Neil Armstrong, Edwin 'Buzz' Aldrin, Michael Collins / Perioada: 16-24 iulie / Notă: Primii oameni care au păşit pe Lună (Armstrong şi Aldrin) Apollo 12/ Echipaj: Charles Conrad, Richard Gordon, Alan Bean / Perioada: 14-24 noiembrie 1969 / Notă: Aselenizare în apropiere de sonda spaţială Surveyor 3, care nu a avut astronauţi la bord Apollo 13/ Echipaj: James Lovell Jr., Fred Haise Jr., Jack Swigert / Perioada 11-17 aprilie 1970 / Notă: Cea mai mare distanţă atinsă de oameni în raport cu Terra (401.056 kilometri); echipajul a supravieţuit unei explozii produse într-un rezervor de oxigen Apollo 14/ Echipaj: Alan Shepard, Stuart Roosa, Edgar Mitchell / Perioada: 31 ianuarie - 9 februarie 1971 / Notă: Prima utilizare a Modular Equipment Transporter (MET) Apollo 15/ Echipaj: David Scott, Alfred Worden, James Irwin / Perioada: 26 iulie - 7 august 1971 / Notă: Prima utilizare a unui rover lunar Apollo 16/ Echipaj: John Young, Thomas Mattingly, Charles Duke / Perioada: 16-27 aprilie 1972 / Notă: Prima aselenizare într-o zonă muntoasă de pe Lună Apollo 17/ Echipaj: Eugene Cernan, Harrison Schmitt, Ron Evans / Perioada: 7-19 decembrie 1972 / Notă: Ultimii oameni care au păşit pe Lună (Cernan şi Schmitt).

Apollo (Testarea Proiectului Apollo-Soyuz)/ Echipaj: Thomas Stafford, Vance Brand, Donald 'Deke' Slayton / Perioada: 15-24 iulie 1975 / Notă: Andocare reuşită cu capsula Soyuz 19 * Astronauţii Virgil Grissom, Edward White şi Roger Chaffee au murit pe 27 ianuarie 1967 în urma unui test realizat pentru prima misiune Apollo. Acea misiune se numea iniţial Apollo 204, dar a primit apoi denumirea oficială Apollo 1 în semn de omagiu adus astronauţilor decedaţi. Numerotarea misiunilor Apollo a început cu cel de-al patrulea zbor de testare fără echipaj uman, Apollo 4. Apollo 5 şi Apollo 6 au fost, de asemenea, misiuni fără echipaj uman la bord. Nu au existat misiunile Apollo 2 şi Apollo 3.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News