Dragoș Anastasiu a explicat "teoria șpăgii" și a spus că ceea ce a făcut el nu se încadreză în șpaga dată pentru îmbogățire, ci pentru supraviețuire. Anastasiu a susținut că timp de opt ani el nu a știut că se dă șpagă mascată angajatei ANAF și a făcut denunțul abia după ce a fost informat și "a strâns suficiente informații". A spus că nu el a făcut denunțul, ci partenerul său de afaceri, iar el doar l-a însoțit și sprijinit în acest demers cu declarații.

Iată declarația completă a lui lui Dragoș Anastasiu:

-Am luat câteva zile de gândire înainte să ies, în urma a tot ce s-a întâmplat în spațiul public cu privire la persoana mea. O dată pentru a acumula cât mai multe informații, pentru a da răspunsurile la cât mai multe întrebări și pentru a reflecta cu privire la cea mai bună decizie pe care ar trebui să o iau eu pentru a nu periclita imaginea guvernului României.

-Aș vrea să încep cu contextul: un guvern care e de o lună instalat, condus de premierul Ilie Bolojan care este extrem de angajat și de ferm pentru a face reformele de care România are nevoie. Suntem obligați la reforme, pentru că situația bugetului este una extrem de dură, de tensionată. Am avut un deficit de 9,3% și anul acesta ne îndreptăm către 10% dacă nu luăm măsuri. A fost necesară o frână de mână trasă brusc pentru ca agențiile de rating să nu ne degradeze. Sigur că această frână de mână a lovit în multe categorii în modul în care guvernul a acționat, deși nu a dorit să afecteze sporurile, pensiile, bursele, studenții, profesorii. Deci au fost multe categorii afectate. A fost un lucru nedorit, dar extrem de necesar.

-Nu putem să ne limităm la categoriile vulnerabile și trebuie să mergem mai departe, suntem acum în faza pachetului 2, care are mult de-a face cu lipsa de echitate din societatea românească, are de-a face cu risipa și cu eficiența.

-A apărut și persoana mea în joc, într-un grup de lucru. Mă așteptam să nu fie multe aplauze. S-au pus toate reflectoarele pe mine, dar nu este ceva să nu mă fi așteptat. Atunci când deranjezi, lumea reacționează. Acesta este și motivul pentru care au plecat o serie de atacuri. De aici și atacurile la grupul de experți care nici nu se formase. Ei au altă gândire și alte viziuni cu privire la indicatorii de performanță la care ar trebui să ne raportăm.

Cum a explicat Anastasiu șpaga dată la ANAF

-Dosarul care mă vizează era deja cunoscut în spațiul public. Nu am venit să mă poziționez ca victimă, pentru că nu este cazul. Aș vrea să vă dau câteva explicații. O să încep cu contextul anilor 2005-2006, 2009, așa cum le-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie care făcea transferuri internaționale în toată Europa. E o activitate care e în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA. Trei ani de zile, compania mea a fost anchetată de poliția economică cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat la un control la graniță la câteva autocare ale subcontractorilor că nu s-ar fi dat bilete unor pasageri. Și s-a ajuns la concluzia că trebuie verificate 500.000 de bilete din ultimii ani. Era un munte de bilete, de cutii. Le-au cărat la poliția economică și ne-au solicitat să detașăm un om care să fie prezent la verificări. Lucrul acesta a durat trei ani. După un anume timp am întrebat ce anume caută și ne-au spus că vor să compare nr. de bilete pe care noi le avem în evidențe cu evidența Poliției de Frontieră. Rambursarea de TVA către compania noastră a fost blocată, că așa era atunci. Depășisem deja 1 mil. euro. Venise criza financiară și mergeam cu doar jumătate de autocare. Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei. După 3 ani am fost chemați și ni s-a spus că nu au ce să ne reproșeze. Am zis ok, bun, dați-ne rezoluția finală ca să mergem la ANAF să ne recuperăm TVA-ul. Am fost privit în ochi și mi s-a spus că nu pot închide ancheta fără niciun rezultat, așa că mi s-a spus că vor să înceapă urmărirea penală împotriva mea, pentru că s-a lucrat prea mult la acel dosar. Am fost chemat la Parchet și mi s-a spus că nu au ce să facă cu acel dosar. Am dat scris o declarație și peste două săptămâni s-a închis dosarul. Acesta este contextul în care în 2009 vine ANAF cu persoana inculpată și începe control de fond pe 5 ani. Peste 4 luni au venit colaboratorii și mi-au spus că totul pe contabilitate este foarte bine, dar că ar fi niște probleme pe statele de plată. Ar fi fost sumele plătite către ANAF, dar nu se legau fix pe evidențele de la ANAF. Inspectoarea ne-a spus că e grav, că s-ar putea să fie lucruri foarte grave și că nu poate să fie închis dosarul și că trebuie să închidă dosarul, dar are o propunere constructivă. Am avut acea discuție și mi s-a spus așa: „Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe statele de plată cu mii de persoane timp de cinci ani și vedem ce iese, sau închidem acum controlul și recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face totul astfel încât să avem evidențele la zi.” Și acesta este un moment în care a trebuit să iau o decizie. Ce facem? Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa, care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu autocarele acasă, sau să dau curs șantajului, propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă. Asta a fost decizia pe care am luat-o la momentul respectiv. Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre. De aici încolo lucrurile sunt clare în rechizitoriul pe care toată lumea îl are, dar eu nu l-am avut la momentul respectiv.

-Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat? Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, câteva luni, nu au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic. Colaboratorii mei au refăcut toate statele de plată, om cu om, bob cu bob pentru ca la final să vedem că sumele plătite de noi către statul român au fost mai mari decât trebuia. La un moment dat au început solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF care s-au soldat cu facturi neplătite patru ani. Eu nu am avut informații că aceste facturi erau neplătite și acest lucru a explodat. Am întrebat de ce, și mi s-a spus că acea persoană a mai venit în control și de fiecare dată, cu aceeași severitate, cu aceleași țipete, cu aceleași amenințări, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică de a pune presiune pe rezilieri, pe facturi etc. În momentul în care eu am aflat aceste lucruri și am pus la cap toate informațiile, am decis împreună cu partenerul meu să spunem adevărul. El a depus denunțul, eu am fost martor. Am știut, mi-am asumat acest lucru într-o situație de foarte mare criză.

-Există două tipuri de șpăgi în România: șpăgi de supraviețuire și șpagă de îmbogățire. În anii ’90 șpaga era cu plicul sau cu geamantanul. Din anii 2000 lucrurile s-au mai modernizat: se merge cu contracte de consultanță sau cu alte variante de acest tip. Din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat aici, totul a fost în zona de supraviețuire. În toată această perioadă compania mea a plătit 75.000.000 de lei taxe la stat. Noi nu am făcut în nicio secundă evaziune fiscală. Avem toate veniturile înregistrate, toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme unde se plătesc salariile la minim pe economie plus un plic.

-Nu eu am semnat un denunț, eu am fost martor și așa se vede în tot rechizitoriul și în tot ce găsiți despre acest dosar. Eu nu am mințit că am fost martor. Că de aici încolo există interpretări, că se asimilează declarații, nu vreau să contrazic. E foarte posibil, dar asta a fost ce am știut eu, ce am făcut eu. Partenerul meu a semnat contractul, a făcut denunțul. Eu nu am avut date în prima instanță. Când le-am avut, am făcut pasul spre a spune adevărul.

-Țara asta a crescut cu noi. Am făcut multe greșeli, dar țara a crescut cu noi.

-Putem să dăm și exemplul controalelor ANPC. Nu e corect să umilești antreprenorii și să-i pui pe TikTok.

-Statul român are în momentul de față miliarde de euro datorii la firmele private. Vă dau exemple: rambursarea plății pe concediile medicale de iarnă, plata către companiile de energie care au făcut plafonarea și sunt neplătite. Am sunat ieri doi constructori mari și mi-au spus așa: avem împreună, 1.5 miliarde de lei nefacturați pe lucruri pe care noi ne le-am făcut deja și alt miliard facturat și neplătit. Am intrebat de ce nu facturați. Mi s-a răspuns că nu sunt bani și ne încărcăm și cu TVA. Acesta este modul în care statul român acționează în relația cu privații. Intrarea mea în guvern a avut de-a face cu acest lucru. Eu vă mai pot da și alte exemple, până mâine, dacă vreți.

Anunțul demisiei. Anastasiu: "Nu mai pot să ajut. Sunt denigrat"

-Intrarea mea în guvernul României a avut de-a face cu faptul că vreau să ajut. Premierul m-a întrebat ce vreau să fac și să-mi continui zona de business, să merg mai departe cu proiectele, cu think-tankurile pe care le-am înființat. Am trăit mulți ani în Germania, dar m-am întors și nu regret. România e o țară plină de oportunități, dar ratată de noi toți. I-am spus premierului dacă vreau să am impact și am spus că vreau să fac acest pas, atât timp cât pot să ajut. În acest climat, mie imi este foarte clar că nu mai pot să ajut. Indiferent ce aș spune, indiferent ce aș face, va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus extrem. Acesta este motivul pentru care am decis să fac un pas în lateral, în spate, cum vreți să spuneți, și să demisionez. Plecarea mea din guvernul României nu înseamnă că reforma nu trebuie să meargă mai departe. Am făcut pași importanți, pe șapte piloni.

-Plecarea mea din guvern nu înseamnă că reformele trebuie să se oprească. Fac un apel public către domnul premier să preia personal conducerea grupului de lucru.

-Nu vreau să stric imaginea guvernului României, eu plec, dar vreau să fac mai multe apeluri. A fost o efervescență extraordinară. Au venit o mulțime de oameni, așa cum nu s-a întâmplat niciodată. Îi rog să nu se demobilizeze, știu că toți mi-au trimis mesaje să rezist și să merg mai departe. Am trecut prin multe lucruri grele în viața mea. Îi rog să nu fie dezamăgiți. Îi rog pe cei din mediul privat să găsească pe cineva curat, perfect, dacă se poate. Fac acest apel: implicați-vă, știu că va fi greu. Este momentul ca oamenii să nu mai suporte, să vorbească. Aș vrea să trag niște concluzii și să vă spun așa: nu, nu sunt șpăgar, sunt un om onest și integru. Când am avut suficiente informații, m-am dus la DNA. Nu, nu am mințit. Tot ce am spus, a fost adevărat. Nu în ultimul rând, statul trebuie să devină un partener loial al business-ului.

-În încheiere aș vrea să mulțumesc multor oameni, familiei mele, care s-a uitat la televizoare. Aș vrea să le mulțumesc colaboratilor mei care s-au mobilizat atunci când le-am spus că plec în acestă aventură. Aș vrea să mulțumesc premierului României care a avut încredere în mine și să-i spun că trebuie să continue pentru că e singura șansă pe care România o are în acest moment.

Google News icon Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News