A murit profesorul Lazăr Vlăsceanu. "Un mare pedagog al acestei țări și-a terminat azi ultima sa lecție pământească"

"S-a stins din viață, după o suferință pe care a îndurat-o cu demnitate și cu voința lui de campion de a învinge boala, profesorul Lazăr Vlăsceanu. Am fost prea apropiați ca să spun aici ce a însemnat Lazăr Vlăsceanu pentru mine și pentru familia mea. De altfel, ca un om de știință veritabil, nu prea agrea emoțiile și impresionismele.

Pentru el munca era mereu acțiune. Pe scurt, Lazăr e primul mare profesor pe care l-am întâlnit, în casa copilăriei și a părinților mei și e unul din ultimele modele care vor rămâne vii chiar și după moartea lor aparentă. Lazăr era omul proiectelor și credea în triumful vieții. Un sociolog uriaș, un profesor-emblemă pentru Universitatea București, un creator de școală, un umanist, un reformist incurabil. Cartea lui despre “Modernitatea românească” este excepțională în înțelegerea României, cu virtuțile și mai ales slăbiciunile și limitele noastre, instituționale și umane. A condus vreo 20 de ani Biroul de la București al Centrului European pentru Învățământul Superior, CEPES-UNESCO. Nu o să uit niciodată discutiile din biroul lui, de la Palatul Kretzulescu. Deloc întâmplator, după plecarea lui Lazăr s-a închis și Centrul.

A fost un om-instituție. Lazăr Vlăsceanu nu a fost însă nici membru al Academiei și nici ministrul Educației, deși într-o lume normală ar fi trebuie să fie. Pe lumea cealaltă, unde ne vom reîntâlni și unde probabil vom sta mai mult împreună cu cei care ne-au iubit și pe care i-am iubit, oricum nu contează nicio funcție. Și nimic din zbaterile lumii de aici. A murit Lazăr și, odată cu el, unul din artizanii lumii mele. Dar pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat pe Lazăr vor rămâne imaginile optimismului său special, umorul contagios și exigența școlii și a vieții. Lazăr a fost un european născut undeva la țară, la Dobra, în Dâmbovița.

Ulița lui, care e și a mea, a fost de fapt, un bulevard al spiritului. Un mare pedagog al acestei țări și-a terminat azi ultima sa lecție pământească. În primul rând pentru Anuc, fata lui mult dorită și iubită, prin care a (re)descoperit, așa cum spunea, feminitatea, pentru doamna profesoară Mihaela Vlăsceanu, dar și pentru cei care l-au cunoscut cu adevărat, glasul lui Lazăr nu se va stinge niciodată și nu va fi doborât de nicio boală. Drum bun, Lazăr! Îți mulțumesc pentru tot, pentru timpul petrecut împreună, pentru planuri și oameni, generozitate și viață. Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!", a scris pe pagina sa de Facebook Ionut Vulpescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News