A murit Răzvan Theodorescu. Prof. Paula Stanciu Popoiu: A mai pierdut cultura românească încă o valoare

Răzvan Theodorescu a fost un istoric de artă și politician român, membru titular al Academiei Române și vicepreședinte al acesteia. A fost senator din partea PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.

”A mai pierdut cultura romaneasca inca o valoare. Dumnezeu sa-l odihneasca pe Razvan Theodorescu! Am lucrat cu el la Ministerul Culturii, mi-a fost profesor... Eleganta, umor, erudiție... Drum bun spre Lumină, domnule profesor!”, a scris conf. univ. dr. Paula Stanciu Popoiu.

VEZI ȘI: Răzvan Theodorescu, răspuns la întrebarea: Duplicitatea și trădarea, calități sau defecte ale poporului român? - https://www.dcnews.ro/razvan-theodorescu-raspuns-la-intrebarea-duplicitatea-si-tradarea-calitati-sau-defecte-ale-poporului-roman_858706.html

Academicianul Răzvan Theodorescu, istoric al culturii şi istoric de artă, s-a născut la 22 mai 1939, în Bucureşti.

CITEȘTE ȘI: Răzvan Theodorescu, salvat de pușcărie de Iliescu: Am rămas recunoscător tânărului comunist - https://www.dcnews.ro/razvan-theodorescu-salvat-de-puscarie-de-iliescu-am-ramas-recunoscator-tanarului-comunist_859009.html

A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, ale cărei cursuri le-a urmat în perioada 1955-1963, întrerupte între anii 1959-1961 din cauza exmatriculării pe motive politice - perioadă în care a lucrat ca muncitor necalificat, potrivit lucrării "Nemuritorii. Academicieni români" (Agenţia Naţională de Presă ROMPRES, 1995). Ulterior, a obţinut o bursă de specialitate în Franţa (1968) şi a devenit Doctor în ştiinţe istorice la Universitatea din Bucureşti (1972), cu teza "Elemente bizantine, balcanice şi occidentale la începuturile culturii medievale româneşti în secolele X-XIV".

Şi-a început cariera ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific (1972-1977), conform volumului "Membrii Academiei Române 1866-2003" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).

În perioada 1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi 2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice (1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).

A fost senator de Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).

Specialist în istoria artei şi istoria civilizaţiei, a semnat lucrări privind relaţiile artei şi culturii artei medievale româneşti cu arta şi cultura bizantină şi balcanică: "Mănăstirea Dragomirna" (1965), "Mănăstirea Bistriţa" (1966), "Biserica Stavropoleos" (1967), "Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile culturii medievale româneşti (secolele X-XIV)" (1974), "Un mileniu de artă la Dunărea de Jos (400-1400)" (1976), "Itinerarii medievale" (1979), "Piatra Trei Ierarhilor" (1979), "Istoria văzută de aproape" (1980), "Civilizaţia românilor între medieval şi modern. Orizontul imaginii (1550-1800)" (1987). De asemenea, este autorul lucrărilor "Drumuri către ieri" (1992), "La peinture murale moldave aux XV-e - XVI-e siecles" (1995), "Roumains et Balkaniques dans la civilisation sud-est europeenne" (1999), "Picătura de istorie" (1999), "Constantin Brâncoveanu între ŤCasa Cărţiiť şi ŤLevropať" (2006), "Europa noastră şi noi" (2008), "Regards d' historien" (2009), "Cele două Europe" (2013), al cărţii de memorialistică "Cele 900 de zile Ťale manipulăriiť" (1994). Totodată, a publicat, în ţară şi în străinătate, numeroase studii şi articole dedicate artei şi civilizaţiei vechi româneşti şi sud-est europene. Raportor al unor congrese naţionale şi internaţionale de istorie, istoria artei, bizantinologie.

În 2017, a apărut volumul "Despre cultura de ieri şi românii de azi. Convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu", semnat de Narcis Dorin Ion. Cartea, o adevărată biografie a reputatului istoric şi om politic, sub forma interviului liber, cuprinde o serie de convorbiri cu academicianul Răzvan Theodorescu ce au avut loc pe parcursul anului 2015 la Academia Română, constituind, în acelaşi timp, potrivit autorului, "o mărturie despre istoria, cultura şi civilizaţia românilor, venită din partea unuia dintre cei mai subtili şi rafinaţi istorici ai ultimei jumătăţi de veac".

Răzvan Theodorescu se numără printre prestigioşii consultanţi ştiinţifici ai uneia dintre cele mai longevive emisiuni ale Televiziunii Române, Teleenciclopedia

Membru supleant (1967-1980) şi titular (din 1980) al Comitetului Internaţional de Istoria Artei (CINA); preşedinte al Comitetului Naţional de Istoria Artei (1980-1994); membru corespondent al Societăţii de Arheologie din Atena (din 1990); membru de onoare (din 1996) şi titular (din 2000) al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România; membru de onoare al Societăţii Academice din România (din 1997); membru al Academiei de Ştiinţe din New York (din 1998); membru corespondent (din 1998) şi titular (din 2002) al Academiei Europene de Ştiinţe, Arte şi Litere; membru al Academiei de Ştiinţe a Republicii Albania (din 2006); membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a Macedoniei (din 2006); Ambasador Naţional al programului ONU "Alianţa Civilizaţiilor" (din 2009) ş.a.

VEZI ȘI: Răzvan Theodorescu spune cum a făcut Sibiul Capitală culturală europeană: Marele Duce și Iohannis au vorbit săsește - https://www.dcnews.ro/razvan-theodorescu-spune-cum-a-facut-sibiul-capitala-culturala-europeana-marele-duce-si-iohannis-au-vorbit-saseste_858197.html

Distins cu Premiul "Bernier" al Institutului Franţei (1969), Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române (1976), Premiul revistei "Flacăra" (1987), Premiul "Herder" al Universităţii din Viena (1993), Premiul "Nicolae Iorga" al Centrului Internaţional Ecumenic pentru Dialog Spiritual (1999).

Alte distincţii: Cavaler (din 1997) şi Comandor (din 2003) al Ordinului Artelor şi Literelor al Republicii Franceze; Ordinul naţional Pentru Merit în grad de Mare Ofiţer (2000); Ordinul Crucea Moldavă (2003); Cavaler al "Crucii Căzăceşti cu spade" - Ucraina (2004); Ordinul "Crucea Sf. Apostol Andrei" (2004); Cavaler al Ordinului Purtătorilor de Cruce ai Sfântului Mormânt - Ierusalim (2004); Medalia "A 300-a aniversare a Sankt Petersburgului" - Rusia (2004).

În 2018, academicianul Răzvan Theodorescu s-a numărat printre personalităţile răsplătite cu diplome de excelenţă în cadrul "Galei România - UNESCO" (aflată la a III-a ediţie), în semn de înaltă recunoaştere a contribuţiei remarcabile la împlinirea şi afirmarea idealurilor şi obiectivelor UNESCO.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News