A murit regizorul Bogdan Budeș, la doar 52 de ani

Regizorul Bogdan Budeș, în vârstă de 52 de ani, a plecat dintre noi, după ce ar fi suferit un infarct în somn.

Fratele său a făcut anunțul în online: „Fratele meu, Bogdan, a decedat ieri în urma unui infarct. Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească”, a scris Radu Budeș.

"Aflu cu imensă durere că a murit fulgerător regizorul și traducătorul Bogdan Budeș. Îi citeam cu plăcere postările, mereu lucide și critice la adresa smintelilor veacului. Era unul dintre puținii oameni pe care îi consideram prieteni, deși ne cunoșteam doar de pe Facebook. Regret enorm că nu am apucat să ne întâlnim și față către față.

Dumnezeu să-l odihnească!" a scris Adrian Papahagi pe profilul personal de Facebook.

O viață încununată de succes

Bogdan Budeș a studiat filozofia la Universitatea din București între 1991 și 1996, iar ulterior a absolvit regia de teatru la Masterskaya lui Piotr Naumovici Fomenko din Moscova, în perioada 2007-2010. În 2013, a fost selecționer la Festivalul Național de Teatru Independent. De asemenea, a lucrat ca asistent de regie pentru mai multe spectacole, inclusiv pentru "Năpasta" de I.L. Caragiale, regizat de Cristi Juncu în 2012.

Din 2003, Budes este traducător dramatic, având traduceri din limba rusă (Evgheni Griskovet, Ivan Viripaev, Mihail Bulgakov), engleză (S. Beckett, David Mamet, Enda Walsh, Edward Albee, Martin McDonagh, Neil LaBute, Rajiv Joseph) și franceză (Jean-Claude Carrière).

În 2016, într-un interviu  pentru La Punkt spunea despre spectacolul "Dureri fantomă", o piesă emblematică pentru cariera sa: "O să spun o banalitate: spectacolul ăsta înseamnă mult pentru mine fiindcă este al doilea! După primul spectacol, te întrebi dacă va mai fi și un al doilea, dacă ești în stare să-l faci pe-al doilea și, după ce îl faci, după ce începe să trăiască de capul lui și pe picioarele lui, te bucuri mult. E o emoție simplă. Mă bucură. Mă bucură să văd oameni ieșind emoționați de la spectacol. Dacă de la un spectacol ieși așa cum ai intrat, atunci spectacolul e prost. Dacă vrei să revii să-l vezi, și există persoane care l-au văzut de două ori cel puțin, înseamnă că e ceva acolo. Am schimbat cîteva distribuții pînă am ajuns la cea de acum, care mi se pare bună. Pe Rareș l-am vrut de la bun început, l-am văzut în spectacolul de licență și i-am dat imediat textul. Rareș a așteptat un an ca să-i găsesc partenerii de acum, pe Mihaela și pe George. Și cred că am făcut bine că nu m-am grăbit. Și-i mulțumesc că a avut răbdare. Este un spectacol pe care l-am făcut – și mă refer la toți – fiindcă am vrut să-l facem, deși nu aveam niciun ban. Nu e o laudă că l-am făcut (aproape) fără bani, e o realitate care ascunde un lucru ignorat de mulți: dacă vrei să faci un spectacol, îl faci. Este un spectacol după care mai rămânem la o bere – ceea ce e mare lucru. Azi, majoritatea distribuțiilor se împrăștie imediat după terminarea spectacolului. Eu am norocul a două spectacole (celălalt, „Și veni bărbatul la femeie”, cu Mihaela Sîrbu și Lucian Pavel) după care „se rămâne”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News