• Aberație din lege: Dacă cineva își însușește un bun al tău, poliția stă cu mâna-n sân 10 zile, așteptând ca hoțul să fie de bună credință

”Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia făptuitorului” arată articolul 216 din Codul Penal. 

De această prevedere s-a lovit un cititor DCNews, mama unui copil de nici un an, când, preocupată de bunăstarea copilului, și-a uitat telefonul pe o bancă din curtea unei societăți comerciale, de unde a și dispărut. Revenind în locul respectiv, nu și-a mai găsit telefonul, nici nu fusese lăsat, din bună credință, în respectiva locație, în eventualitatea în care persoana în drept ar reveni. De asemenea, cel care și-a însușit bunul nu l-a menținut deschis, așteptând să fie apelat pentru a-l restitui proprietarului.

Deci buna credință pică fără drept de apel. Nu și-n fața polițistului unde a încercat să facă o plângere pentru furt. Polițistul i-a spus că poate face plângere abia după 10 zile, timp în care cel care și-a însușit bunul îl poate duce la secția de poliție. 

Între timp, telefonul, blocat și urmărit de pe un alt dispozitiv, apărea în tot felul de locuri, inclusiv lângă Secția de Poliție. Persoana păgubită a mers în cele două locuri unde telefonul apărea ca fiind conectat la o rețea Wi-Fi, însă persoanele respective nu au recunoscut deținerea dispozitivului. Pus în fața faptelor, polițistul a ridicat din umeri, invocând articolul mai sus menționat, și susținând că așa cum persoana respectivă nu i-a recunoscut păgubitului deținerea produsului furat, la fel nu i-ar recunoaște nici unui om al legii. 

Au trecut cele 10 zile de bună credință și deja telefonul este posibil să fie dezmembrat pentru piese, căci, de câteva zile nu s-a mai conectat la nicio rețea. Cel care și l-a însușit ”din bună credință”, a tot încercat să-l valorifice probabil, dar, blocat fiind, nu avea ce face cu el, decât să-l vândă mult mai ieftin decât și-ar fi dorit. Acum, dacă persoana păgubită va face plângere, ce va mai face poliția? Cum și unde ar mai găsi respectivul obiect, în mod evident, furat? Sau dosarul ar zace acolo, până când va fi mult prea prăfuit ca să mai fie păstrat? 

Problema e că pare că legea românească nu dă niciun drept păgubitului, ci toată buna credință hoțului. Și acesta este doar un exemplu de aberație legislativă pe baza căreia poliția fie închide ochii, fie nici nu se ridică din scaun pentru un furt, trecut la și altele, și inexistent în registre. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News