Acordul SUA-UE, aruncat în aer de TVR

Televiziunile publice din mai multe state europene, inclusiv România, au ajuns în centrul unui scandal transatlantic. TVR, însă, ar putea fi o soluție pentru pensionarea lui Traian Băsescu.

La summit-ul G8 de la Londra, Uniunea Europeană și SUA ar putea semna un acord istoric de liber schimb, generând o gigantică ”piață comună”.  Imperiul Roman a desființat vămile dintre statele din jurul Mării Mediterane,  Asocierea dintre Europa și America transformă Oceanul Atlantic într-un lac interior, mișcare ce ar mai permite lumii occidentale să concureze de la egal la egal cu giganții de la Orient.

Carul istoriei se putea bloca, însă, din cauza buturugii numite ”excepție culturală”. Conduse de Franța, mai multe țări europene, inclusiv România, se opuneau liberei concurențe în domeniul audio-vizualului.

La înaintare au fost băgați cineaști de valoare, de la Almodovar la Mungiu. Ei beneficiază de susținerea guvernelor din multe țări UE. Ați mai auzit ca vreun guvern să se bată pentru a investi bani în cultură? Nu că ar fi rău, dar până acum nu am văzut așa ceva. Dincolo de presiunea artiștilor, de unde până unde grija statelor europene pentru acest domeniu?

 Personal, cred că interesul guvernelor nici nu e legat de a șaptea artă. Miza e controlul audiovizualului și, evident, televiziunea publică.

Franța, șefa de coloană a ”excepționiștilor”, are o solidă tradiție în ceea ce privește controlul mass media. E drept că statul finanțează publicațiile și le oferă tot felul de subvenții, dar le și cenzurează, discret conținutul. Reținem că abia în 1981, Mitterand a permis apariția primelor posturi de radio private în Hexagon, adică Franța are un avans de doar 8 ani în ceea ce privește domeniul, față de culmea represiunii comuniste, România.

În cazul nostru, miza se numește TVR. Dacă marile realizări cinematografice au primit de la buget câteva milioane de euro, în 20 de ani, TVR a adunat datorii de 200 de milioane, în timp ce a ars în ghena lipsei de audiență miliarde, înhățate cu forța de la consumatorii de energie electrică.

Puterea a pretins, întotdeauna, că va încerca să depolitizeze TVR și că va reduce risipa. Evident că nu a reușit și nu are cum să reușească: atâta vreme cât fraierii îți plătesc publicitate gratuită, le convine situația.

Soluția ar fi simplă:  TVR să fie plătită de la buget și să se accepte politizarea conducerii. Însă, directorii și CA să fie numite de Opoziție!

Astfel, orice Parlament responsabil ar fi motivat să taie cheltuielile aberante, iar Televiziunea și-ar exercita rolul de critic al Puterii, consonant cu cel al Opoziției.

De exemplu, Traian Băsescu, care părăsește Palatul Cotroceni în 2014, s-ar dovedi mai util în Calea Dorobanților, decât la ferma de piersici unde visează să se retragă. Istoria va stabili cât de bun a fost ca președinte, dar sigur are talent în ceea ce privește critica.

P.S.

1. Celor care susțin că TVR trebuie să existe pentru situații cum ar fi cutremure, războaie, pandemii etc. le atrag atenția că primele afectate în astfel de situații sunt rețelele electrice. Ca urmare, Radioul are scop strategic, odată cu inventarea aparatelor care funcționează cu baterii...

2.Apariția Internetului face extrem de dificilă apărarea excepției culturale. Statele europene au legi care stabilesc că la televizor trebuie difuzate 60% producții de pe continent. Ce vor face în cinci șase ani, când se va generaliza televiziunea descărcată online, iar publicul își va configura propiul program, după gust? Nu văd altă soluție decât o cenzură sănătoasă, ca în China.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News