Activiștii pentru mediu trebuie să-și schimbe discursul pentru a salva planeta

Dar pentru a ne conecta cu adevărat cu oamenii, trebuie să înțelegem ce îi preocupă. Iar pentru comunitatea climatică este timpul să se reorienteze spre empatie și să abordeze nevoile zilnice presante ale oamenilor cu înțelegere, relatează analiza POLITICO.

Să fim sinceri, planeta nu este prioritatea tuturor. Potrivit unui sondaj Climate Reality Barometer realizat în 39 de economii, Generația Z - cunoscută și sub numele de „Generația COP”, deoarece denumirea se aplică celor născuți după primul summit climatic al ONU din 1995 - se preocupă mai mult de inflație decât de climă.

Aceste date și protestele corespunzătoare din multe țări - proteste împotriva creșterii costurilor locuințelor și a stagnării salariilor, pentru a numi doar câteva exemple inflaționiste - explică de ce comunitatea climatică începe în sfârșit, deși stângaci, să se orienteze spre probleme de echitate. Dar mai sunt multe de făcut.

Dacă dorim să construim un mandat politic pentru acțiunea climatică, trebuie să dovedim că procesul de decarbonizare a clădirilor și orașelor va îmbunătăți viața oamenilor - în special a celor din comunitățile cu venituri mici și marginalizate, precum și a celor preocupați în primul rând de costul vieții. Ei trebuie să vadă și să înțeleagă că viața va fi mai ușoară, că încălzirea caselor va fi mai ieftină și că oportunitățile de angajare vor fi mai bune.

Prin urmare, în loc să conducă cu date și știință climatică, promovând sănătatea, siguranța și „co-beneficiile” economice ca adaosuri bonus, apărătorii climei trebuie să inverseze scenariul. Clima trebuie să devină co-beneficiul, iar noi trebuie să conducem cu ceea ce îi preocupă cel mai mult pe oameni - pentru majoritatea oamenilor, cea mai mare preocupare rămân problemele economice, cu mult peste climă.

Dacă dorim să accelerăm acțiunea climatică, oamenii trebuie să vadă și să experimenteze beneficiile sale din viața reală. Și trebuie să le vadă curând, deoarece există o opoziție din ce în ce mai mare față de politicile climatice în orașe din întreaga lume.

De exemplu, în Europa, a existat un răspuns reacționar îngrijorător la acțiunea climatică din ultimele luni. De la protestele fermierilor din Olanda la „ciocanul de încălzire” din Germania, de la Vestele Galbene din Franța la reacția împotriva orașului de 15 minute și „Zonele cu emisii ultra-scăzute” din Regatul Unit, acțiunea climatică este instrumentalizată pe întreg continentul.

Între timp, în SUA, există o tendință similară, oamenii luând poziție împotriva unor lucruri precum electrificarea aragazelor și promovarea dietelor pe bază de plante. Aceasta se încadrează într-un război cultural mai larg care se desfășoară în toată țara, cu o retorică hiperbolică despre comunitatea climatică care vine după aragazul pe gaz și hamburgerul tău.

Dar de ce această reacție?

Un motiv este că mișcarea climatică nu comunică eficient beneficiile acestor politici comunităților vulnerabile sau nu le recunoaște ca potențiali aliați puternici.

Uitați-vă doar la criza locuințelor: se pare că în toată Europa, oamenii au căutat pe Google termenul „criza locuințelor” de două ori mai mult decât termenul „criza climatică” în ultimul an. Cu toate acestea, acoperirea mediatică a climei a depășit acoperirea crizei locuințelor cu aproximativ 10 la unu în aceeași perioadă. Nu este o surpriză, având în vedere că locuința este simultan un drept fundamental al omului, cea mai mare cheltuială lunară și unul dintre cei mai mari factori care conduc la schimbările climatice, contribuind cu 21% din totalul emisiilor globale de carbon. Nu e de mirare că locuințele noastre se transformă într-unul dintre câmpurile de luptă cheie ale mișcării climatice.

Cum, așadar, noi, cei care lucrăm pentru a reduce schimbările climatice, să ne reorientăm munca spre ceea ce îi pasă cu adevărat pe oameni?

În primul rând, trebuie să demontăm mitul că acțiunea climatică este costisitoare și va costa locuri de muncă. Accesibilitatea locuințelor este prea des contrapusă acțiunii climatice, iar decarbonizarea industriilor cheie este prea des sinonimă cu pierderile de locuri de muncă. Dar adevărul este că, dacă este gestionată cu grijă, creșterea eficienței energetice a unei case poate duce la economisirea banilor, iar decarbonizarea construcțiilor poate crea milioane de noi locuri de muncă verzi.

În al doilea rând, trebuie să ne luăm timp să empatizăm cu preocupările oamenilor. A face lucruri pe care oamenii și le doresc începe întotdeauna cu empatie - întrebați-l pe Steve Jobs. Iar acțiunea climatică nu este diferită.

Trebuie să lăsăm deoparte presupunerile noastre și să ne luăm timp pentru a aduna date, a intervieva oamenii, a scana rețelele sociale și a le citi poveștile personale. Lucru care va duce inevitabil la unele adevăruri dure - cum ar fi faptul că 40% dintre americani se luptă să-și plătească facturile lună de lună sau că lucrătorii din construcții sunt de cinci ori mai predispuși să se sinucidă decât de la un accident pe șantier - dar este important.

În cele din urmă, trebuie să începem să colaborăm activ cu grupuri care reprezintă aceste preocupări de zi cu zi. Pe acest front, atât sindicatele din domeniul locuințelor, cât și cele din construcții încep să colaboreze din ce în ce mai mult cu apărătorii climei pe probleme care servesc ambele agende.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News