Actorul, cineastul şi producătorul francez Jacques Perrin, care a jucat în pelicule precum ''Peau d'âne'' şi ''Le Crabe-tambour'' şi a coregizat documentarul ''Le peuple migrateur'', a murit joi la Paris, la vârsta de 80 de ani, a anunţat familia acestuia.
Publicitate
Familia anunţă cu tristeţe imensă dispariţia cineastului Jacques Perrin, decedat joi, 21 aprilie, la Paris. S-a stins în pace la vârsta de 80 de ani, potrivit unei declaraţii transmise prin intermediul fiului lui, Mathieu Simonet, potrivit Agerpres.
Jacques Perrin a jucat în peste 70 de filme începând din anii 1950.
Vocea sa blândă şi părul grizonat, care a devenit apoi alb, au devenit familiare marelui public, care l-a putut admira în filmele lui Pierre Schoendoerffer (Le Crabe-tambour în 1977, L'Honneur d'un capitaine din 1982) şi cele ale lui Jacques Demy (Les Demoiselles de Rochefort din en 1967, Peau d'âne în 1970).
Jacques Perrin a fost totodată coproducătorul a circa 15 filme începând cu sfârşitul anilor 1960, printre care Z, în regia lui Costa-Gavras (1968), şi Les Choristes (2004), în regia nepotului său, Christophe Barratier, în care Perrin a avut şi un rol.
S-a născut la Paris pe 13 iulie 1941, pe numele real Jacques André Simonet. Fiul unui regizor de teatru, Alexandre Simonet, şi al unei actriţe, Marie Perrin, urcă pe scenă de la vârsta de 15 ani, după care este admis la Conservator.
Debutează în cinema în 1958 cu un rol în Les Tricheurs, de Marcel Carné, şi primeşte un prim rol important în La Fille a la valise, de Valerio Zurlini.
Actor cu alură de june prim, joacă apoi în La Vérité, de Henri-Georges Clouzot, şi în Compartiment tueurs, de Costa-Gavras, dar se remarcă mai ales în peliculele lui Pierre Schoendoerffer, începând cu La 317e section (1965).
Un alt mare regizor important din cariera actorului este Jacques Demy, care îl distribuie alături de Catherine Deneuve în Les Demoiselles de Rochefort (1967) şi Peau d'âne (1970).
Când m-a sunat, a fost o surpriză, nu cunoşteam cineaştii din Noul Val (...). Pentru 'Les Demoiselles de Rochefort', i-am spus că nu ştiu nici să dansez, nici să cânt. Nu e nicio problemă, a răspuns el, a povestit actorul.
Memorabil în costumul prinţului din Peau d'âne, va continua să revină frecvent în cinema cu câteva roluri marcante precum cel din Cinema Paradiso (1989), continuând şi activitatea de producător, în cadrul căreia se străduieşte să susţină filmele angajate în lupta pentru salvarea planetei.
Militant pentru protecţia naturii, coproduce Le Peuple singe (1989), Microcosmos: le peuple de l'herbe (1996), care îi aduce în anul următor premiul César pentru cel mai bun producător, şi Himalaya : l'enfance d'un chef (1999).
În 2001, este coregizor al documentarului Le Peuple migrateur, consacrat lumii păsărilor, apoi al Océans (2010), recompensat cu César pentru cel mai bun documentar în 2011.
Ultimul său rol în cinema, în pelicula Goliath, lansată în martie, a fost un ecou al luptelor sale ecologiste: în acest thriller pe tema pesticidelor, face echipă cu un activist redutabil din industria fitosanitară, interpretat de Pierre Niney.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu