Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea
Mihai Rapcea, fost avocat al Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), a publicat, pe blogul personal, o scrisoare semnată de un grup de persoane din ashramurile MISA din Bucureşti. Rapcea scrie că a vorbit în prealabil cu o parte din persoanele acestui grup și ei i-au trimis scrisoarea pe mail. Membrii grupului MISA au susținut că nu au intenția să denigreze, însă au spus că dacă nici în urma acestui material-avertisment situaţia ashramistului bucureştean nu se va ameliora, ei sunt gata să declare public tot ceea ce cunosc. Scrisoarea a fost publicată chiar în ziua în care a început tabăra organizată de secta porno la Costineşti.
Membrii MISA se plâng că minciuna a devenit adevărul suprem, că mor de foame, că au construit, cu mâinile goale, clădiri, fără să știe că-și construiesc propriul lagăr. Ei mai acuză că sunt puși la muncă forțată și li se cere și bani, pe care nu au de unde-i să-i ia când muncesc în folosul comunității MISA peste 8 ore pe zi.
În scrisoare se precizează că fetele frumoase sunt trimise la videochat și în cluburi de striptease, ca dansatoare la bară, și primesc doar 1% din cât câștigă. În plus, Bivolaru și-ar fi ținut în lux doar femeile cu care întreținea relații sexuale și pe celelalte le trata ca pe niște scalve. Adepții revoltați mai vorbesc și de mită pentru judecători și ilegalitate în funcționarea firmelor.
Iată scrisoarea grupului de persoane din ashramurile MISA din Bucureşti:
Suntem un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales să se dăruiască practicii spirituale şi să se integreze în ashramurile din Bucureşti. Mulţi dintre noi am luat această decizie la sugestia lui Grieg, cu foarte mulţi ani în urmă, fiind alături de el şi de ceilalţi colegi ai noştri, în multe momente importante ale acestei şcoli de yoga. Am ales să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacţii materiale, din dorinţa de a evolua spiritual şi de a deveni focare de lumină divină întro lume scufundată în întunericul unei epoci a ignoranţei şi confuziei (Kali Yuga).
Am rezistat în condiţii vitrege în aşezămintele şcolii noastre de yoga, îndurând lipsuri şi privaţiuni de tot felul, însufleţiţi doar de promisiunea unei realizări spirituale excepţionale, care pentru mulţi dintre noi încetează să mai apară.
Am construit cu mâinile goale, la lopată şi găleată, zeci de clădiri, de săli de curs şi locuinţe, fără nici un fel de pretenţie sau gând de răsplată pentru munca noastră plină de dăruire şi aspiraţie faţă de Dumnezeu, fără să realizăm că am construit în jurul nostru o puşcărie, un lagăr “spiritual” dominat şi guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe şi mai absurde.
Când oboseam, ne însufleţea gândul realizărilor excepţionale, a salturilor prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care şcoala noastră de yoga, prin revelaţiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume.
Toate acestea întârzie însă să apară. Au rămas doar stările şi trăirile excepţionale în urma exemplificărilor spirituale şi o anumită integrare spirituală, de luminozitate a conştiinţei, specifice celui integrat în ashram. În mod paradoxal însă, aceste aspecte benefice coexistă cu unele lucruri concrete, ce ţin de viaţa de zi cu zi, care sunt de-a dreptul malefice.
În ashram se fură. În ashram se jură strâmb pe Biblie. Şi, mai ales, pretutindeni SE MINTE. Minciuna a ajuns să fie Adevărul suprem în special pentru liderii care ne conduc. Ni se servesc minciuni mai mari sau mai mici, după nevoie sau interes şi întotdeauna există o scuză rezonabilă când se află adevărul. Ashramistul de rând este astăzi folosit, înselat şi spoliat de către cei ce conduc MISA. Un ashramist munceşte gratis, fără asigurare medicală, fără drept la pensie, fără a i se asigura minimul de protecţie socială sau medicală în caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate şi insuficientă cantitativ. Un ashramist primeşte de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primeşte de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt); La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită !), o farfurie de supă (porţie fixă !), un polonic de cartofi fierţi; ca cină,o plăcinţică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot şi o eugenie (porţie fixă şi asta !).
Ashramistul este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri, întreţinerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul, gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada verii – când nu este necesară încălzirea), şi toate astea în condiţiile în care în majoritatea ashramurilor se trăieşte mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu: în unele ashramuri nu este curent la priză decât 3 ore, şi atunci numai noaptea (pentru economie – deşi se plătesc chipurile, facturi gigantice). Unora dintre ashramişti li se cere să plătească întreţinere 250 lei pe lună (pe timp de vară !), trebuie să îşi plătească cursurile de yoga (80 lei lunar!) şi să îşi ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porţia de hrană), şi medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp. Căci, trebuie să îţi faci norma de karma yoga zilnică (între 6 şi 8 ore zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine faţă de cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabăra de la Costineşti. Străinii o duc mai bine, căci ei au bani iar norma lor de karma yoga în general nu depăşeşte 5 ore pe zi. La tipografie eşti muncit în condiţii inumane (căldură, mizerie), umilit permanent şi înjosit ca un sclav de angajaţii de la tipografie, iar orele nefăcute se dublează, sancţiunea fiind interdicţia de a putea pleca în vacanţă. La toate astea se mai adaugă şi OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de rând 3 din 4 pe lună, fără întârzieri mai mari de 20 de minute – care se considerau absenţe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde eşti obligat să strigi diferite lozinci şi să ţii tot felul de pancarde în care ai încetat de mult să mai crezi. Evident, nu ţi se plăteşte (şi nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiţi” să facă consacrarea înainte… şi să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îţi dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig – să ai putere să strigi.
Trebuie să mai participi obligatoriu la şedinţele de ashram săptămânale, unde se întocmesc listele cu activităţi (participanţii la mitinguri) şi alte activităţi. La aceste şedinţe, ce rivalizează cu interminabilele şedinţe de partid ale PCR-ului, ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc poliţe, se linşează în public moral (celebra autocritică) cei care protestează şi primesc pedepse cei ce au curajul susţinerii propriilor opinii. Dacă întârzii sau lipseşti, eşti pedepsit cu ore la tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), şi chiar şi la sălile de curs, camere de supraveghere care îi înregistrează pe toţi cei care se află acolo.
Încet încet, MISA a devenit un sistem totalitar închis, absurd şi imposibil, unde oamenii sunt exploataţi iar singura cursă “spirituală” a rămas cursa rezistenţei în faţa lipsurilor de tot felul, dar şi în faţa abuzurilor şefilor de ashram, care sunt în mod direct susţinuţi de GB şi se folosesc în faţa noastră de autoritatea acestuia.
Foamea şi lipsurile de tot felul au erodat conştiinţele colegilor. Se fură mâncare din frigider, DE FOAME. Se mituiesc şefii şi cei care ţin evidenţa prezenţelor de tot felul. Dacă ai bani (şi nu mulţi !), o duci bine în ashram. Îţi poţi plăti karma yoga şi orele de tipografie, mai avem un pic şi o să ajungem să ne plătim colegii să facă nauli pentru noi (şi să ne consacre nouă roadele acestor execuţii), ca să ne putem face tapasul.
Toate acestea denotă o viaţă trăită în falsitate, frică, minciună şi făţărnicie.
Când au ajuns atât de INUMANI cei care ne conduc ?! Ce urmăresc ei de fapt cu noi ? Ni se spune că suntem liberi să plecăm oricând, dacă nu ne convine, dar nu avem voie să lipsim noaptea din ashram fara bilet de voie de la Neacşu Cristian (şeful peste toate ashramurile din Bucureşti) şi nu putem lipsi din Bucureşti nici măcar o oră fără bilet de învoire de la acesta.
Când ei au gândit cum să îţi ocupe tot timpul, unde şi când să mai câştigi un ban ca să plăteşti toate cheltuielile ce ţi se impun, de unde să mai scoţi un ban ca să îţi mai cumperi o haină, un pantof, ceva de mâncare, pastă de dinţi, hârtie igienică, tampoane, cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un iubit/iubită şi vrei să îi faci un cadou !
În plus, unii au fost daţi afară din ashram doar pentru că au încercat să îşi ia un serviciu ca să aibă bani să mănânce ! În schimb, se acceptă să lucrezi pe bani de nimic la Steaua Divină (câte 6 sau 8 ore pe zi), fără carte de muncă sau cu carte de muncă pe program mult mai mic decât în realitate, pe un salariu de 250 lei pe lună, din care le ajunge să îşi plătească întreţinerea !
Se mai acceptă să ai serviciu dacă eşti în ashram, doar “în cazuri excepţionale”, dacă este un serviciu bun, însă în acest caz eşti obligat să donezi jumătate din salariu către MISA, şi evident din cealaltă jumătate să îţi plăteşti cheltuielile de ashramist…
Nu în acelaşi fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere şi frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri şi tracasări) să plece la muncă fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca dansatoare la bară. Banii intră TOŢI la MISA, căci se munceşte în regim de karma yoga, iar ele primesc doar 1% din suma câştigată. Chiar şi aşa, femeile nu mai vor să muncească pentru voi, iar voi aţi inventat poveşti de genul că extratereştrii benefici v-au inspirat să creeaţi concursurile de Miss Shakti, de unde vă racolaţi femeile.
Mai nou, nu doar femeile pleacă. Grupul Mahavira ananda a devenit mai nou, antreprenor de muncă yoghină. Ei oferă locuri de muncă pentru bărbaţi în străinătate (muncă în construcţii) şi asigură cazare, transport şi parţial hrana, pentru 300 euro pe lună, restul fiind consideraţi… “donaţii”. Condiţia obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este să prestezi 2 saptămâni de muncă grea (de şantier) în cadrul ashramului lor, PE GRATIS, doar pentru cazare şi hrană (parţială).
Mai nou, s-a aprobat de către şefii din MISA ca în tabăra spirituală de la Costineşti, datorită faptului că există interdicţia aprinderii lumânărilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat (pentru cei care au tapas-uri de ofrandă de lumină –şi sunt MII DE ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEŞTIA SĂ ÎŞI POATĂ APRINDE LUMÂNĂRILE la ashramul numit viluţa al grupului Mahavirananda, CONTRACOST, cu 2 lei de persoană/tăviţă de lumânări.
Deci sunt unii care ştiu să transforme până şi energia spirituală a luminii lumânărilor în bani !
Sunt multe lucruri care ne vin în minte acum, multe nedreptăţi şi abuzuri. Nu ale procurorilor şi justiţiei, ci ale conducerii MISA. Grieg, tu eşti primul care ne neîndreptăţeşti, atunci când tratezi diferit cursanţii. Pe femeile pe care îţi fac favoruri sexuale le îngropi în bani şi cadouri scumpe, le plimbi prin Paris şi le răsfeţi cu mâncăruri bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca nişte sclavi pentru a ţine în viaţă o şcoală de yoga – ŞI VIAŢA TA DE LUX ŞI DE DESFRÂU, nu se găsesc bani pentru mâncare, cazare, sănătate, curent electric, sau vacanţe.
Este şi vina noastă. E vina noastră că am crezut în tine. E vina noastră că am tăcut, că ţi-am acceptat măgăriile şi autoritatea, însă vom ajunge odată şi odată să stăm de vorbă faţă către faţă şi cu tine, chiar dacă tu refuzi mereu să ne întâlneşti sau să ne asculţi problemele. O să îţi cerem socoteală pentru toate aceste lucruri urâte şi pentru toate suferinţele noastre. Contrar celor spuse de MISA în public, ştim că oamenii tăi mituiesc judecătorii şi procurorii, ştim că toate firmele MISA (cu tipografia în frunte !) activează ilegal, la negru, cu sclavi yoghini ! Sclavii însă nu îşi pot da demisia. Sclavii doar se cumpără şi se vând. Dragă Grieg, ne-ai vândut lui Neacşu Cristian, lui Nicu Catrina, lui Iulia, lui Costică, lui Cristi Ion, lui Lăcrămioara, Edi Franţi, Monica Dascălu, Teo Pop, Radu Constantin şi celorlalte lipitori de bani cu care te-ai înconjurat. Aceşti oameni ne EXPLOATEAZĂ în continuare ÎN NUMELE TĂU, chiar dacă tu nu mai eşti în România, unde credem că nici nu vei mai reveni vreodată ! Cu toate acestea, deşi tu şi EI sunteţi judecaţi deja de instanţele române pentru aceste fapte, CU UN TUPEU ULUITOR aveţi îndrăzneala SĂ CONTINUAŢI SĂ PERSEVERAŢI ÎN ACESTE TICĂLOŞII.
Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI,căci am ajuns la capătul răbdării.
Semnat:
Un grup de ashramisti (cu adevărat indignaţi !)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
