EXCLUSIV  Adevărată colecție de bâlbe! Test cu Mircea Badea! Câte greșeli observi în acest discurs? DC News îți dă răspunsurile corecte la finalul articolului

Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, ironia este o „vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit”. Astăzi vom încerca să descifrăm ce a vrut să spună autorul în cunoscuta-i cheie a ironiei.

Autorul este Mircea Badea, care anunță triumfal calitatea în care a fost chemat la Bookfest: „Eu nu am fost elev al mamei mele. Mama mea nu mi-a fost nici profesoară, nici dirigintă, deci nu în această calitate sunt aici, ci în calitate de obiect de studiu. Cred că jumătate din această carte pornește de la exprimările mele la televizor”.

Astfel, se dă următoarea frază pe care vom exersa (sau ecsersa?), enunțată de Mircea Badea cu aceeași ocazie:

Astăzi am fost un pic îngrijorat, eu vroiam să nu întârzi, deși s-a circulat cu maxim 15 kilometri la oră, dar până la urmă am reușit, iar când am ajuns, am văzut că erau vreo 49 locuri de parcare care le-am văzut libere, așa că acum putem să ne liniștim și să ne simtem bine!

Pornind de la fraza anterioară, DC News vă propune un test de gramatică. Testul este următorul: reluați fraza, identificați greșelile și, la final, numărați-le. Dacă nu le găsiți pe toate, nu vă îngrijorați! Le-am explicat mai jos în mod amănunțit.

@ancamurgocidcnews

Mircea Badea, la Bookfest

♬ sunet original - AncaMurgociDcnews

_____________________________________

Răspunsuri și explicații:

1. (Eu) „vroiam” sau „voiam”?

Forma de imperfect, persoana I, singular și plural a verbului „a voi” este „voiam”, iar forma de imperfect, persoana I, singular și plural a verbului „a vrea” este „vream”. Astfel, verbul „a voi” are la imperfect formele: „voiam”, „voiai”, „voia”, „voiam”, „voiați”. „Vroiam” (forma greșită) a apărut din contopirea a două verbe: a vrea și a voi.

2. (Să) „întârzii” sau (să) „întârzi”?

Verbul „a întârzia” la persoana I, singular, se scrie corect „întârzii”. Această formă se păstrează și la conjunctiv, prezent: „să întârzii”. De asemenea, la gerunziu, verbul se scrie „întârziind”. Concluzionând, conjugarea corectă este: „întârzii”, „să întârzii”, „întârziind”.

Corect ar fi: „Astăzi întârzii puțin/O să întârzii puțin”. Incorect ar fi: „Astăzi întârzi puțin/O să întârzi puțin”.

3. „Kilometri pe oră” sau „kilometri la oră”?

Potrivit informațiilor găsite în cartea „Bumerangul cuvintelor — Studiu de manele lingvistice”, scrisă de Mariana Badea, „kilometri la oră se rosteşte cu infatuată siguranță, deşi toți cei care vorbesc pe oriunde au fost la școală, măcar până-ntr-a opta. Începând cu clasa a VII-a se face fizică, unde se predă şi se învață formula vitezei, fie sub formă de fracție, fie notată cu bara oblică (slash): viteza (V) este egală cu distanţa (D) supra timp (T): V=D/T”.

În plus, „fracția se citește: distanța supra timp, iar cealaltă variantă, «distanța per/pe timp», pentru că bara oblică, în engleză «slash», asta înseamnă! Şi atunci, de unde vine enervantul «LA», atât de perpetuu în viața mea, a noastră?”.

4. „Maxim” sau „maximum”?

Conform aceleiași surse („Bumerangul cuvintelor — Studiu de manele lingvistice”), „maxim și minim izbutesc să se rătăcească prin limba română în cele mai caraghioase exprimări, generând la maximum noi imperfecțiuni în gramatică”.

Astfel, „Dicționarul explicativ al limbii române notează următoarele sensuri:

• Maxim, ă, adj. — care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate etc.; foarte mare.
• Minim, ă, adj. — care are dimensiunile, durata, intensitatea, valoarea etc. cea mai mică; foarte mic.

Termenii maxim și minim pot avea următoarele valori morfologice: adjectiv — atunci când determină sau însoțește un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, adică are forme variabile: maxim, maximă, maximi, maxime; minim, minimă, minimi, minime.

Adverbul invariabil maximum/minimum este însoţit, de regulă, de un numeral:

• Corect: În vacanță voi călători în maximum patru ţări. Greșit: În vacanță voi călători în maxim patru ţări.
• Corect: Este nevoie de maximum zece specialiști IT. Greșit: Este nevoie de maxim zece specialişti IT”.

5. „49 locuri de parcare” sau „49 de locuri de parcare”?

Potrivit autoarei Mariana Badea, „După numeralele cardinale mai mari sau egale cu douăzeci, aşa cum am mai spus într-un capitol anterior, se scrie și se pronunță — obligatoriu — prepoziția «de».

Au venit astăzi la școală treizeci și doi de elevi. Nu: Au venit astăzi la școală treizeci elevi.

Dicționarul costă o sută patruzeci de lei. Nu: Dicționarul costă o sută patruzeci lei.

Numeralele cardinale de la 1 la 19 inclusiv, nu sunt urmate de prepoziția «de»:

Au câştigat concursul doi băieți. Nu: Au câştigat concursul doi de băieți.

În DOOM-3 (2021) se notează o excepție de la regula numeralelor mai mici de 20, dacă sunt urmate de un alt numeral, de litere, de note muzicale sau de alte elemente care ar crea confuzii: «doi de zece», «trei de i», «patru de re»:

Am luat doi de zece la română. (Este confuz să spui «doi zece»)”.

6. „Care” sau „pe care” le-am văzut?

„Care” sau „pe care” este una dintre cele mai frecvente și deranjante greșeli din limba română. Sunt foarte puţini oameni care folosesc corect această formă, dar lipsa prepoziţiei poate schimba sensul unei propoziţii. În plus, pronunția fără „pe”, atunci când e cazul, este foarte supărătoare.

Mama mea are o floare pe care o udă zilnic. Greșit: Mama mea are o floare care o udă zilnic.

„Pe care” se folosește în situația în care pronumele, complement direct în acuzativ (adică cel care răspunde la întrebările pe cine? ce?), trebuie folosit cu „pe”. (Exemplu: fata pe care am văzut-o, banii pe care i-am luat, factura pe care am plătit-o, băiatul pe care l-am văzut).

7. „Să ne simtem” sau „să ne simțim” bine?

O expresie simplă cu aer electoral care stârnește zâmbete este „Să ne simtem bine!”. Fără prea multe explicații, vom aminti cuvintele domnului Mircea Badea în toiul crizei financiare de acum mai bine de 15 ani: „Este criză şi, fiind criză, avem acuma un decor mai mic. Masa e mai mică, plasma, dacă o s-o vedeţi, e mai mică. Ne-am micşorat, aşa, am intrat la apă, că e criză (...). Deci avem o măsuţă mai mititică, ceea ce-i mai comod. Dă senzaţia de bogăţie. Te uiţi pe ea, nu mai plânge masa. Şi-aşa nu prea mai sunt ziare. E mai multă intimitate, să ne simtem bine (...). Totul este pe un concept aşa, mai mic, mai rustic, mai cochet”, povestea acesta în cadrul emisiunii sale difuzate pe Antena 3. Evident, este o ironie. Verbul se conjugă la prezent astfel: „(eu) simt”, „(tu) simţi”, „(el) simte”, „(noi) simţim”, „(voi) simţiţi”, „(ei/ele) simt”.

Dacă ați ajuns până la final, aș zice „să ne simtem bine” și să mai luăm din când în când câte o gură de „oxigen gramatical”, după cum frumos a numit doamna profesoară Mariana Badea acest tip de cunoaștere.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News