Incredibil ce au descoperit doi germani într-un sat din Italia aproape părăsit, unde erau la vânzare case la 1 euro

Cu toții am auzit de celebrele sate italiene cu case la 1 euro. În ultimii ani, mai multe astfel de localități mici și izolate din Italia au anunțat că scot aceste clădiri la vânzare, cu condiția ca noii proprietari să le renoveze și să stabilească acolo. Măsura face parte într-o încercare disperată de a popula acele comunități, iar pentru mulți o casă la doar 1 euro a devenit un vis împlinit. Totuși, cum este în acele sate și cât de rentabilă este totuși o astfel de achiziție, fie ea și la un euro?

Callie Riemann și soțul ei, din Hamburg, Germania, ambii în vârstă de 30 de ani, sunt două dintre persoanele care nu au rezistat tentației și au decis să se mute într-o astfel de localitate. Deși inițial au crezut că satul va fi pustiu, dar ajunși la fața locului au avut parte de o surpriză plăcută.

Ce au descoperit tinerii germani

"Soțul meu și cu mine am devenit interesați de schemele de locuințe de 1 euro din Italia anul trecut și ne-am preocupat să investim timp și bani într-o casă dintr-un sat care era pe cale de dispariție.

Avem 30 de ani și am citit online că problema acestor case de 1 euro a fost că de obicei sunt aproape să se dărâme și se află în orașe care sunt practic case de bătrâni, pustii, cu puține sau deloc afaceri.

Venim din Hamburg, Germania, care are o populație de 2 milioane de oameni și eram îngrijorați de cum ar fi viața dacă vom fi singuri într-unul dintre aceste mici orașe italiene. Cu toate acestea, după ce am vizitat câteva proprietăți într-unul dintre aceste localități, am decis să ne asumăm riscul și a meritat.

Până la urmă, am evitat locuințele de 1 euro și am cumpărat o fermă cu 29.000 de euro, aproximativ 30.400 de dolari, în schimb. Grijile noastre de a fi singuri într-un oraș prăpădit au dispărut rapid după ce am ajuns.

Ne-am mutat la Sant'Elia a Pianisi, un sat cu aproximativ 1.500 de locuitori din sudul Italiei. Când am ajuns în august, erau festivaluri în fiecare zi și noapte. Au fost parade, concerte, festivaluri cu mâncare și băuturi gratuite, lupte cu sabia și spectacole de trage de foc.

Mi s-a părut suprarealist, mutarea în acest orășel mic din mijlocul Italiei, dar auzind engleză și germană peste tot pe unde mergeam.

Stând la pub-ul local irlandez, eram înconjurați de oameni mai în vârstă care în trecut au locuit în SUA. Pe măsură ce îmbătrânesc, mulți s-au întors în orașul natal pentru a se bucura de pensionare. Rudele lor vin și ele să viziteze și să exploreze moștenirea lor.

Mulți mai au case de familie aici în sat și donează bani pentru ca satul să funcționeze bine în timp ce sunt plecați. Acest lucru contribuie la proiecte minunate, inclusiv locuri de joacă pentru copii cu handicap, parcuri și lăcașuri sfinte.

Tinerii pleacă, dar speră să se întoarcă

În august, am întâlnit și o mulțime de tineri care au părăsit orașul pentru studii universitare sau oportunități de muncă mai bune. Mulți și-au exprimat dorința de a se întoarce în Sant'Elia și speră că creșterea disponibilității muncii la distanță le va permite să revină la un moment dat.

Ne temeam că Sant'Elia va fi un oraș fantomă după luna august. Sinceră să fiu, a devenit mult mai liniștit, dar nu atât de mult pe cât ne-am așteptat. Încă mai sunt parade în fiecare lună. Cele trei restaurante sunt mai liniștite, dar încă pline sâmbăta seara cu muzică live și uneori karaoke.

Când îmi agăț rufele afară aud copii țipând și chicotind. Există familii, atât tinere, cât și bătrâne, și toate sunt atât de amabile și calde.

Există chiar și o piață, dar și mai multe magazine

Majoritatea oamenilor din oraș se adună la o piață în aer liber o dată pe săptămână, care oferă brânzeturi proaspete, legume, fructe, plante și îmbrăcăminte și încălțăminte noi și folosite.

Putem cumpăra aceste articole în orice zi a săptămânii de la multiplele mici magazine alimentare, brutării, măcelării și magazine de îmbrăcăminte din oraș, dar piața oferă și posibilitatea de a socializa cu alți rezidenți.

Eu și soțul meu învățăm italiană, dar niciunul dintre noi nu ar o vorbim încă foarte bine, dar asta nu îi împiedică pe orășeni să-și dorească să ne simțim bine-veniți. Folosim puțina italiană pe care o cunoaștem și ei se potrivesc cu propria lor engleză și germană stricate. Când bariera lingvistică devine prea dură, recurgem la gesturi cu mâinile. Cuvintele nu sunt întotdeauna necesare, totuși.

Mulți dintre noii noștri vecini ne-au făcut cadouri, de la dovlecei și rodii până la brânzeturi de casă și ulei de măsline. Ne simțim foarte bineveniți și suntem fericiți să facem parte din această comunitate. Nu suntem departe de oraș, dacă vrem mai multă acțiune și divertisment, nu trebuie să mergem departe", a povestit povestit  Business Insider.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News