Pe 15 aprilie 2019, catedrala Notre Dame din Paris a ars în faţa a mii de francezi şi a milioane de telespectatori. Incendiul ar fi izbucnit în camera de securitate a catedralei la ora 6 seara.
Ofiţerul responsabil de incendii, care muncea o tură dublă în prima sa zi la catedrală, a văzut notificarea pe panoul de siguranţă şi a alertat un paznic. Acesta a mers să investigheze ceea ce a înţeles că ar fi un incendiu în podul sacristiei şi nu a găsit nimic. Astfel, anunţul evacuării a fost ignorat, trecut la categoria alarmă falsă, iar credincioşii au fost băgaţi înapoi în clădire. A fost doar prima din lungul şir de erori din acea zi.
Asta pentru că un incendiu chiar pornise, dar nu deasupra sacristiei, ci în podul naosului, o zonă cunoscută drept "pădurea", unde grinzi din stejar, vechi de 900 de ani, încă ţineau acoperişul. După doar jumătate de oră, fumul a fost observat de turiştii din afara catedralei. Abia atunci a fost descoperit locul incendiului.
Fără sistem de aspersoare şi fără pereţi ignifugaţi, focul s-a extins rapid şi a fost scăpat de sub control. La faţa locului a venit atunci şi Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, dar nu a putut decât să privească cum acoperişul se prăbuşea.
În mod miraculos, catedrala a fost salvată, iar toate persoanele din interior au fost scoase. Totul graţie unui grup mic de pompieri voluntari care au intrat în clădirea în flăcări, unde temperatura ajungea la 1200 grade Celsius.
Regizorul francez Jean-Jacques Annaud vrea să arate acum, prin filmul său "Notre Dame în flăcări", cum s-a desfăşurat totul la faţa locului. Annaud a fost premiat în trecut cu Oscar, iar în filmografia sa sunt incluse filmele "Enemy at the gates" şi "Şapte ani în Tiber".
"Am citit primele ştiri atunci. Şi am avut impresia că aveam de-a face cu jurnalişti talentaţi care inventau lucruri, foarte similar cu ceea ce fac scenariştii buni de la Hollywood. Îmi spuneam că nu are cum să fie real, că e inventat, că e imposibil", a declarat Annaud, citat de The Telegraph.
Annaud a avut, de când s-a decis să facă filmul, peste 150 de interviuri cu oameni implicaţi la faţa locului. "Ce mi-au spus a fost mai bizar decât ce citisem. Era incredibil. Sau, mai bine spus, de necrezut. Cu toate astea, era adevărul. Concret, ieşeau atât de multe detalii la suprafaţă încât mi s-a spus să vorbesc cu departamentul de justiţie. Am refuzat, pentru că eu sunt producător de filme, nu aparţin de departamentul de poliţie. Dar am învăţat multe lucruri, iar unul dintre ele este că oamenii spun mai multe lucruri unui realizator de filme decât poliţiei", a mai spus el.
Printre informaţiile obţinute s-a numărat şi faptul că grinzile de lemn au fost date cu un gel anti-fungic cu un an înainte de incendiu, lucru care le-a făcut şi mai inflamabile.
"Cei care locuiau în zona catedralei încă îşi aminteau mirosul emanat când a fost aplicat acel gel. De la fabrica de la care provenea gelul am aflat că era şi un avertisment pe cutii: în caz de incendiu, nu folosiţi apă. Pentru că apa nu făcea decât să intensifice flacăra. Am spus asta şi pompierilor. Am avut impresia că ei habar nu aveau, că nu fuseseră informaţi. Au fost foarte multe greşeli, foarte multe elemente nefuncţionale. Tot ce putea să meargă prost a mers!", a continuat Annaud.
Odată ajungi la catedrala Notre Dame, pompierii s-au confruntat cu presiunea scăzută a apei, furtune găurite, scări spiralate atât de înguste încât nu puteau urca decât pe rând. În plus, omul care avea cheia necesară salvării relicvelor religioase din biserică, printre care şi Coroana de Spini a Mântuitorului, se afla la o serată în Versailles. Şi avea şi cheia cu el!
"Nu mi-a venit să cred când am aflat că era un fals coroana expusă. Mai bine de 30 de ani, oamenii au venit din toată lumea şi s-au rugat în faţa unui artefact fals, care a costat undeva la doi euro. A fost făcută din sârmă şi un spray de poleială aurie pe care îl cumpărăm toţi de Crăciun. Uluitor", a spus regizorul.
Coroana adevărată era într-un seif, la care avae acces doar managerul general Laurent Prades, cel care se afla în Versailles. Acesta trebuia să învârtă cheia în yală după un cifru. Dar nu a reuşit să treacă de filtrele de poliţie şi nici nu îşi amintea codul. A trebuit să treacă în fugă printre agenţi, apoi să sune pe altcineva care ştia codul, în timp ce bucăţi incandescente de lemn cădeau pe el din tavan. Deja seiful fusese afectat de foc.
Salvatorii catedralei au fost voluntari. Pompierii nu voiau să rişte vieţilor oamenilor
Se pare că lui Emmanuel Macron i s-a cerut să îşi asume responsabilitatea în cazul în care pompierii ar intra în catedrală. Şefii pompierilor credeau că o intervenţie în interior ar fi o misiune sinucigaşă.
"Mie aşa mi s-a spus. Am filmările originale, cu generalii brigăzii de pompieri, cu Macron, cu premierul, cu şeful poliţiei. La televiziunea franceză, impresia era că Macron ar fi încuviinţat operaţiunea. Nu a făcut-o niciodată. Doar a făcut din ochi. A pus mâna pe umărul generalului, i-a făcut din ochi. Asta s-a întâmplat. Un preşedinte de republică este şeful armatei, dar nu e persoana care ar trebui să ia decizii pe câmpul de luptă. Tăcerea lui a fost luată ca o încuviinţare. Pompierii voluntari au fost cei care au reuşit să stingă focul", a completat Annaud.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News