Un nou studiu sugerează că ceea ce înțelegem astăzi ca fiind tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD) ar fi putut reprezenta un avantaj crucial pentru strămoșii noștri vânători-culegători în trecut.
Simptomele ADHD-ului, cum ar fi hiperactivitatea, impulsivitatea și o atenție fugitivă, sunt adesea percepute ca o slăbiciune sau o condiție de sănătate mintală care necesită tratament. Cu toate acestea, ADHD-ul are și avantaje care au fost cercetate științific. Persoanele cu ADHD sunt considerate creative și dinamice, ele sunt competente social și emoțional și au abilități cognitive ridicate, relatează DW.
Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au încercat să urmărească originea ADHD-ului. Co-autorul David Barack scrie pe X: "ADHD și trăsăturile cognitive ADHD-like, cum ar fi distractivitatea sau impulsivitatea, sunt răspândite și adesea văzute într-o lumină negativă. Dar dacă sunt cu adevărat negative, atunci persistența lor prezintă o problemă."
Potrivit noului studiu, se poate spune că ADHD-ul este o parte importantă a evoluției. Echipa de cercetare spune că ADHD-ul s-a dezvoltat ca o strategie adaptivă de supraviețuire pentru strămoșii noștri. Studiul lor a fost publicat în Proceedings of The Royal Society B (Științe Biologice).
Pentru a ajunge la fundul problemei, cercetătorii au analizat datele a 457 de adulți, dintre care 206 au raportat că au simptome de ADHD. Subiecții de testare au fost rugați să colecteze cât mai multe mure posibil de la tufișurile virtuale dintr-un joc video, într-un timp limitat.
Ei au trebuit să decidă din nou și din nou: să continue să colecteze în același loc unde murele sunt puține sau să schimbe locurile pentru a explora un nou tufiș? Aceasta a costat secunde valoroase.
Cei cu trăsături ADHD tindeau să schimbe mai repede și să petreacă mai puțin timp pe un singur tufiș, colectând efectiv mai multe mure decât grupul fără simptome ADHD. Aceștia din urmă, la rândul lor, tindeau să petreacă mult mai mult timp pe un singur tufiș în speranța de a optimiza recolta.
Cercetătorii au fost surprinși de acest rezultat. Ei au presupus că schimbarea rapidă a tufișurilor ar duce la o recoltă mai săracă. "Dar simptomele mai ridicate de ADHD duc la o rată mai mare a recompensei și la o performanță mai bună," spune co-autorul studiului, Barack.
Această tactică are avantaje: ea împiedică exploatarea resurselor într-un singur loc, în timp ce, în același timp, noi zone sunt cercetate — o strategie care ar fi putut fi vitală pentru supraviețuirea vânător-culegătorilor în trecut.
Alte studii susțin această teză a avantajului evolutiv. Ele au arătat că un stil de viață nomad este asociat cu mutații genetice care joacă un rol în ADHD.
Toate acestea ar putea explica de ce ADHD-ul este atât de răspândit astăzi — diferența fiind acum că trăsăturile care și-au dovedit valoarea în culegerea hranei nu mai sunt la fel de avantajoase în societatea contemporană, cel puțin acolo unde resursele sunt abundente.
Dopamina este descompusă mai rapid la persoanele cu ADHD decât la cele fără. Dorința constantă pentru acest important neurotransmițător poate determina persoanele cu ADHD să treacă încontinuu de la o sarcină la alta fără să le finalizeze cu adevărat.
Cu toate acestea, cercetătorii subliniază necesitatea unor investigații suplimentare, deoarece, spun ei, semnificația studiului lor este limitată la autoevaluările participanților cu privire la ADHD-ul lor.
Într-un pas următor, cercetătorii doresc să efectueze studii cu persoane care au fost diagnosticate cu ADHD, în opoziție cu autodiagnosticul. În plus, ei vor stabili sarcini de culegere a hranei în viața reală, care necesită mai mult efort decât orice joc online.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News