Într-o frumoasă zi din martie 1827, compozitorul german Ludwig van Beethoven a murit după o suferință destul de lungă. Imobilizat la pat încă de la Crăciun, a fost afectat de icter, membrele și abdomenul i s-au umflat și fiecare respirație a reprezentat o luptă.
În timp ce asociații săi se ocupau de sortarea bunurilor personale, au descoperit un document pe care Beethoven l-a scris cu un sfert de secol mai devreme - un testament în care îi ruga pe frații săi să facă cunoscute publicului detalii despre starea sa, scrie Science Alert.
Astăzi nu este un secret pentru nimeni că unul dintre cei mai mari muzicieni pe care i-a cunoscut vreodată omenirea era surd după vârsta de 40 de ani.
Compozitorul avea să mai trăiască aproape două decenii, dar la aproape două secole de la moartea lui Beethoven, o echipă de cercetători și-a propus să-i îndeplinească testamentul în moduri la care nu ar fi visat niciodată, analizând genetic ADN-ul din mostrele autentice ale părului său.
„Obiectivul nostru principal a fost să facem lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, care includ pierderea progresivă a auzului, începând de la mijlocul până la sfârșitul anilor 20 și în cele din urmă ducând la surditatea funcțională până în 1818”, a zis biochimistul Johannes Krause de la Institutul Max Planck pentru Antropologia evoluționistă în Germania.
Cauza principală a acestei pierderi de auz nu a fost niciodată cunoscută, nici măcar medicului său personal, Dr. Johann Adam Schmidt.
Ceea ce a început ca tinitus la 20 de ani a dus ușor-ușor la o toleranță redusă la zgomotul puternic și, în cele din urmă, la o pierdere a auzului în tonurile mai înalte, punând capăt efectiv carierei sale ca artist.
Beethoven nu s-a confruntat doar cu pierderea auzului. De la cel puțin 22 de ani se spune că ar fi suferit dureri abdominale severe și ar fi avut accese cronice de diaree. Cu șase ani înainte de moartea sa au apărut primele semne de boală hepatică, o boală despre care se crede că ar fi fost, cel puțin parțial, responsabilă de moartea sa la vârsta relativ tânără de 56 de ani.
În 2007, o investigație criminalistică asupra unei șuvițe din ceea ce se credea a fi părul lui Beethoven a sugerat că otrăvirea cu plumb ar fi putut grăbi moartea acestuia, dacă nu ar fi fost responsabilă în cele din urmă pentru simptomele care i-au curmat viața.
Având în vedere cultura băuturii din vase de plumb și tratamentele medicale ale vremii care implicau utilizarea plumbului, nu este deloc o concluzie surprinzătoare.
Acest ultim studiu, publicat în martie 2023, dezminte însă teoria, dezvăluind însă că șuvița respectivă nu a fost a lui Beethoven, ci mai degrabă a unei femei necunoscute.
Mai important, mai multe fire de păr confirmate ca fiind mult mai probabil să fie din capul compozitorului demonstrează că moartea lui a fost probabil rezultatul unei infecții cu hepatită B, exacerbată de consumul de alcool și de numeroși factori de risc pentru boala hepatică.
„Nu am reușit să găsim o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele gastro-intestinale”, a spus Krause.
Într-un fel, am rămas cu mai multe întrebări despre viața și moartea celebrului compozitor clasic.
Având în vedere că echipa a fost inspirată de dorința lui Beethoven ca lumea să înțeleagă de ce acesta și-a pierdut auzul, avem de-a face cu un rezultat nefericit.
O investigație ulterioară care compară cromozomul Y din mostrele de păr cu cele ale rudelor moderne care coboară din linia paternă a lui Beethoven indică o nepotrivire. Aceasta sugerează o activitate sexuală extraconjugală în generațiile care au precedat nașterea compozitorului.
„Această descoperire sugerează un eveniment de paternitate extrapereche în linia sa paternă între concepția lui Hendrik van Beethoven în Kampenhout, Belgia în c.1572 și concepția lui Ludwig van Beethoven șapte generații mai târziu în 1770, în Bonn, Germania”, a spus Tristan Begg, un antropolog de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu