Adrian Ghenie, într-un interviu pentru Radio România Cultural: Pe viitor vom fi mai relaxați pentru că am scăpat de obsesia autenticității

Concepută de românul Ciprian Adrian Barsan, expoziția Shadow Paintings oferă o experiență artistică unică, în care Adrian Ghenie recreează vizionar lucrările pierdute ale lui Schiele, cunoscute până acum doar din fotografii alb-negru.

Întâlnirea a fost prilejuită de invitația Oficiului Național de Turism al Austriei de a participa la vernisajul acestei expoziții revoluționare, o juxtapunere remarcabilă între doi dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX și XXI.

„Schiele este un artist perfect. Pe de o parte, are instrumentarul unui artist format, pe de cealaltă parte, are ochiul unui puști nesigur, care își pune și el întrebarea, la fel ca un puști din ziua de azi: “sunt sexy sau nu?”. Și începe să își facă un tip de autoportret care este practic echivalentul avant la lettre al acestui selfie pe care noi îl facem deja ubicuu, peste tot.”, spune Adrian Ghenie.

Întrebat despre temele care îl preocupă în această etapă a vieții și creației sale a adăugat:

“Cred că pe viitor vom fi mai relaxați pentru că am scăpat de obsesia asta a autenticității. Ca povestea cu undergroundul. Cine mai e underground astăzi? Underground în sine nu mai există. Suntem într-un pat al lui Procust, mai degrabă, oricum ne-am pune, nu încăpem, suntem prea scurți sau prea lungi. Toți migrăm spre virtual, ne facem profilurile acestea pe care ajustăm permanent. Și aceasta devine o nevroză generalizată.”

Adrian Ghenie s-a născut în 1977, la Baia Mare, iar acum locuiește și lucrează la Berlin. A absolvit, în 2001, Universitatea de Artă și Design din Cluj, iar în 2005, împreună cu Mihai Pop, a fondat la Cluj Galeria Plan B, un spațiu dedicat expunerii și cercetării artei contemporane. De-a lungul timpului, a expus în mari instituții de artă ale lumii, printre care: Accademia di Francia a Roma – Villa Medici, Roma; Centro de Arte Contemporáneo

(CAC) Málaga; Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg; Museum of Contemporary Art (MCA), Denver; Stedelijk Museum voor Actuele Kunst (S.M.A.K.), Ghent; Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), București; Tate Liverpool. În anul 2015, a reprezentat România la Bienala de Artă de la Veneția cu proiectul „Darwin’s Room”. Ghenie este reprezentat de mai multe galerii influente la nivel global, între care Galeria Pace și Galeria Thaddaeus Ropac.

Adrian Ghenie: Atelierul meu este ca o sală de operații, trebuie să mă indispună, ca să pot lucra în el„

„Schiele este un artist perfect. Pe de o parte, are instrumentarul unui artist format, pe de cealaltă parte, are ochiul unui puști nesigur, care își pune și el întrebarea, la fel ca un puști din ziua de azi: “sunt sexy sau nu?”. Și începe să își facă un tip de autoportret care este practic echivalentul avant la lettre al acestui selfie pe care noi îl facem deja ubicuu, peste tot.”, spune Adrian Ghenie în interviul acordat Dariei Ghiu, potivit Radio România cultural.

Expoziția Shadow Paintings prezintă interpretarea unică a lui Ghenie asupra picturilor artistului austriac Egon Schiele (1890 - 1918), multe dintre ele pierdute sau distruse înainte de al Doilea Război Mondial. Lucrările dispărute, cunoscute doar prin fotografii alb-negru, investigau teme majore: identitate, moarte, sexualitate, credință, autoreflecție și melancolie. Ghenie le reînvie nu doar ca reproduceri, ci insuflându-le noi dimensiuni și transformându-le în manifestări vibrante ale spectrului cromatic, care estompează granițele dintre realitate și abstractizare.

„Am început să lucrez în carbune. Era ceva vag în toată povestea asta, în imaginile alb-negru după Schiele. Am ținut nevoia, pur și simplu, să iau un cărbune și să mă joc, să plec pe referință cu silueta lui și după aceea, prin cărbune, over and over again, să văd ce siluetă obțin eu, pur și simplu, jucându-mă liber. Pot să mai șterg, mai pun, până ajunge să se îmbâcsească. Cred că pot să fac sute de variante.”

Vorbind despre atelierul său, Adrian Ghenie spune:

„Atelierul meu nu a fost niciodată cozy, cald. Este mai degrabă ca o sală de operație, ziduri albe, neon. Într-un fel, așa l-am vrut, pentru că am văzut atelierul mai degrabă ca un soi de sală de operație în care performezi, după care mergi acasă. Eu nu-l văd neapărat ca un loc de stat, băut cafele, canapeluță,ulcică. Dacă mi-aș face un atelier cozy, cred că aș ațipi acolo, am o natura destul de leneșă. Trebuie să mă indispună atelierul, ca să pot lucra în el. Adică să zic: lucrez și am plecat.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News