Adrian Năstase, articolul care anunța de anul trecut ce fac talibanii astăzi. ”Voi aveți ceasurile, dar noi avem timpul”
Adrian Năstase readuce în atenție un articol de anul trecut, în care se vorbea despre talibani și negocierie lor cu SUA, la masă nefiind prezent și guvernul afgan.
””Voi aveți ceasurile, dar noi avem timpul”. Oricât de lapidară ar fi această replică a unui taliban adresată unui jurnalist american, ea este foarte adevărată. Captive de 18 ani într-un conflict pe care nu au nicio speranță să-l câștige și din care vor să iasă cât mai repede, Statele Unite sunt cu ochii pe viitoarele alegeri prezidențiale, cu atât mai mult cu cât retragerea ultimelor trupe americane din Afganistan (8.600 de persoane) figurează printre promisiunile din campania lui Donald Trump, din 2016.” arată articolul amintit de Adrian Năstase.
Iată ce mai scria:
De cealaltă parte, insurgenții fundamentaliști nu se grăbesc. Pentru mai multe motive: majoritatea combatanților lor nu cunosc decât lupta armată, care le-a devenit mod de viață; nu au niciun dubiu privind rezultatul conflictului, fiind siguri că, mai devreme sau mai târziu, vor ieși învingători; mai mult, înțeleg că, în contextul disensiunilor interne, războiul este cel mai bun ferment al unității. Instaurarea păcii nu reprezintă pentru ei o necesitate politică atât de imperioasă cum este pentru dușmanul lor american. Însă, de vreme ce acesta din urmă dorește cu orice preț să se retragă din Afganistan și, din această perspectivă, să negocieze cu ei, au fost de acord să înceapă, în urmă cu un an, un dialog la Doha, capitala Qatarului. Faptul că administrația Trump este atât de dornică să plece înseamnă că talibanii au câștigat, cel puțin într-o primă rundă, și că, în curând, nu se vor mai confrunta decât cu guvernul afgan și forțele lui fragilizate. Aceasta va fi a doua rundă.
(...)
Statele Unite fiind marcate de ”sindromul Vietnam”, nu doresc ca puterea de la Kabul să sfârșească precum guvernul de la Saigon, ceea ce ar fi dezastruos pentru imaginea lor. În mod paradoxal, au contribuit totuși la slăbirea președinției afgane.
Absența unei delegații care să reprezinte guvernul de la cele nouă runde de negocieri desfășurate la Doha arăta, deja, lipsa totală de considerație pe care atât Washingtonul cât și rebelii islamiști o aveau față de acesta. Confruntate cu o insurgență care devine din ce în ce mai puternică și încercuiește principalele orașe afgane, autoritățile de la Kabul trăiesc cu frica unui acord între americani și talibani care ar însemna, nici mai mult nici mai puțin, decât abandonarea lor de către Statele Unite.
Vezi articolul complet pe blogul lui Adrian Năstase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
Cum poate suna anunțul decesului în cazul celor patru președinți: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și Iohannis de Val Vâlcu
