Adrian Năstase reacționează în scandalul de la Muzeul de Artă. "Au fost patru zile de linșaj mediatic"

"Se spune că Deng Xiaoping a avut o anumită strategie în legătură cu evenimentele din Piața Tiananmen. Am așteptat, cum era normal, ca direcția muzeului – care mi-a solicitat lucrările și care le-a selectat pentru a le expune – să se pronunțe. linșaj mediatic in care am reusit sa fac celebrul test al aviatorilor “friend or foe”. CNSAS”, precizează Adrian Năstase în postarea pe blog intitulată „Forma mea de protest”.

„Joi, Muzeul Național de Artă al României a dat un comunicat lămuritor în legătură cu lucrările depuse de mine și expertizele pe care s-au bazat . 

As vrea, totusi, sa fac unele comentarii suplimentare si sa trag unele concluzii .

1. Am crezut, cu naivitate, că mă bucur de un anumit respect în lumea artei ținand seama de contribuțiile mele ca premier în acest domeniu – muzee și colecții, biblioteci, sute de obiectiv restaurant (menționez doar Muzeul Național de artă contemporană sau Muzeul hărților). și multe altele), indemnizații de merit pentru 700 de oameni de cultură , proiectul Orașului artiștilor (care, din păcate, nu a fost dus până la capătul guvernarilor ulterioare). Recunosc, am fost afectat de modul în care oameni pe care i-am pretuit au încercat să mă folosească drept „collateral damage” intr-o bătălie de reglare de conturi. M-aș fi așteptat deci la o semnalare personală, de bună credință, în măsura în care unele lucrari vizate fuseseră expuse și în urmă cu 20 de ani.

2. Mi se pare greu să contești o mențiune olografă a Lenei Constante, soția lui Harry Brauner, fratele lui Victor Brauner. Lucrarea respectivă, realizată la 15-16 ani este interesant din punct de vedere istoric. Lena Constante menționează și asta că rama tabloului a fost pusă chiar de către pictor. Am schimbat-o pentru expoziție dar o păstrez ca martor . Există apoi o acuarelă pe care o am de la Mihai Oroveanu și pe care el o avea de la Gellu Naum. De altfel mi-a daruit, cu ocazia inaugurarii MNAC și un desen cu semnătura lui Brauner și cu mențiunea „fait le soir a 10 heures chez Gelu”. Tabloul cu cele trei nuduri pare cel mai atacat. În mod paradoxal, el are expertize și din România și din Franța. Autorii sunt menționați în comunicatul MNAR: Amelia Pavel, Mircea Deac, Rodica Matei . Există însă și o mențiune olografă, în franceză a lui Saran Alexandrian, „ami et biographe de Brauner”, după cum spune el, și autor al mai multor lucrari despre Brauner. De altfel, în urmă cu 21 de ani, în 2003, Emil Nicolae, curatorul expoziției organizate la centenarul Brauner, relatează în cartea sa „Patimile după Victor Brauner” la momentul vernisajului expozitiei, in 14 iunie 2003, el la intrebat pe Alexandrian daca exista falsuri in expozitie iar raspunsul a fost negativ (pag. 217). E vorba deci de patru critici de artă cu zeci de lucrări publicate. Sa spui despre ei ca au certificat falsuri la adresa un vot de blam, in primul rand, a unui segment important al criticii arta din România Și punee de întrebare pentru toate lucrările autentificate de-a lungul anilor de către aceștia. 

3. Mi se pare greu de acceptat si respingerea cu atata violență a unei autentificări realizate de către un expert cunoscut din Franța.Înțeleg bătălia pentru păstrarea unui monopol Brauner în Occident. Aceasta abordare este inevitabilă și am întâlnit-o și în cazul altor pictori/artisti de origine română. În mod indirect, pentru mici interese, acceptăm acest monopol, distrugând încrederea în expertiza internă. Pentru că tot se desfășoară Guvernul ex-poziția Brâncuși la Timișoara, reamintește că singura lucrare de Brâncuși recuperată și adusă în România a fost „Capul de copil”, cumpărarea de pe care l-am condus și care se află la MNAR.

4. Concluzie. Am reflectat la lucrurile care s-au întâmplat și am decis că nu este cazul ca membrii familiilor mele să treacă printr-o durată de linșaj mediatic, așa cum sa întâmplat cu 15/20 de ani în urmă, pornind de la tot felul de persoane. care sa-si dea cu parerea despre lucrarile mele aduse in expozitie. Am crezut că pot participa la un eveniment deosebit cu câteva lucrări de artă pe care le consider interesante. Lucrarea „Affront” este, în opinia mea, una dintre cele mai interesante lucrări ale lui Brauner. Și am crezut că este bine ca ea să fie recuperată și expusă pentru vizitatorii din țară. Se pare că nu este bine așa .Rămâne să nu jucăm între noi, în continuare, cu picturile lui Petrașcu, ale lui Tonitza, etc., care, din păcate, nu au cote ridicate în străinătate . De aceea am decis, ca forma de protest, să retrag din expoziție toate lucrarile, nu numai pe cele expuse anterior la Piatra Neamț. I-am comunicat aceasta decizie domnului director general Calin Stegerean. Fac acest lucru dintr-un sentiment de revolta dar și pentru că nu vreau să creez probleme conducerii Muzeului care a selectat lucrările pentru expoziție. Mi sa sugerat, in calitate de colectie, sa arat conducerea Muzeului care a girat alegerea lucrarilor. Nu este genul meu sa actionez in acest fel. Stiu ca se da o lupta subterana in muzeu dar, si in afara sa, pentru diverse curatorii. Nu vreau să creez probleme nici doamnei ministrului Turcan care a avut o poziție corectă în legătură cu isteria de acuzații. Am crezut că, după 2004, sentimentele de ura se vor atenua . M-am înșelat, din păcate. În ceea ce să-ți verifice lucrările, sunt convins că-mi vor ști să-ți păstreze să le valorifice candva. Posibil în străinătate”, a ținut să precizeze fostul premier.

Cine a fost Victor Brauner

Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț, Neamț, România – d. 12 martie 1966, Paris, Franța) a fost un pictor, sculptor și poet suprarealist evreu, originar din România, care a „cochetat” inițial și cu curentul Dada artistică.

Victor Brauner a fost al treilea din cei șase copii ai lui Deborah și Herman Brauner, un fabricant de cherestea din Piatra Neamț. A fost frate al etnomuzicologului Harry Brauner și al fotografului Théodore (Teddy) Brauner, respectiv cumnat (târziu) al folcloristei și artistei plastice Lena Constante.

În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în arta fotografică. Tot în această activitate se împrietenește cu poetul evreu Benjamin Fondane și îl întâlnește pe Yves Tanguy, care-l va introduce mai târziu în cercul suprarealiștilor. Locuiește pe strada Moulin Vert, în același imobil cu Giacom și Tanguy. În acest an pictează "Autoportretul cu ochiul scos", temă premonitorie.

În 1933 are loc prima expoziție personală la Paris, la "Gallerie Pierre", prezentată de André Breton. În 1935 revine în țară, la București. Se încadrează aici în rândurile Partidului Comunist din România pentru scurtă vreme și fără o înregimentare expresă. La 7 aprilie 1935 are loc vernisajul unei expoziții personale, în sala Mozart. Despre aceasta, Sașa Pană, în romanul autobiografic "Născut în 02" scrie: "7 aprilie 1935... Expoziție de factură supraarealistă".

În 1938 se întoarce în Franța. La 28 august, pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a avut loc între Dominquez și Esteban Frances. Victor Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit cu un pahar aruncat la Dominquez: din păcate, premoniția sa adeverit. Episodul îl inspiră pe scriitorul argentinian Ernesto Sabato, care îl folosește în romanul său „Despre eroi și morminte”.

În același an o întâlnește pe Jaqueline Abraham care-i va deveni soție. În 1941 a primit permisiunea de a locui în Marsilia. Grav bolnav, este internat în clinica "Paradis".

Pictează "Preludiu la o civilizație" (aflată în colecția Gelman). După război, ia parte la bienala din Veneția; călătorește în Italia. În 1959 se instalează în atelierul din strada Lepic. În 1961 călătorește în Italia. Se instalează la Varangéville, unde lucrează în cea mai mare parte a timpului.

Victor Brauner a murit în data de 12 martie 1966 la Paris, în urma unei boli îndelungate. Mormântul său, aflat în cimitirul Montmartre, are ca epitaf o frază extrasă din Carnetele sale: „Peindre, c'est la vie, la vraie vie, ma vie”, (A picta este viața, adevărata viață, viața mea).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News