Cine a urmărit ședința de confirmare a lui Adrian Zuckerman din New Jersey pentru poziția de ambasador al SUA la București, nominalizare blocată peste 12 luni de către criticul implacabil și anti trumpist vocal Bob Menendez, a înțeles că drumul viitorului ambasador american de la Washington la București poate fi foarte lung și plin de neprevăzut.
Sub președinția senatorului Risch de la comisia pentru relații internaționale, sesiunea de confirmare a patru persoane, nominalizate de către președintele Trump pentru poziții de ambasador în diverse țări ale lumii a fost scena unui spectacol de politică americană. Cel mai important membru al comisiei, senatorul democrat Bob Menendez nu a menajat pe nimeni.
Adrian Zuckerman s-a prezentat extrem de emoționat. S-a văzut clar că nu are experiența unor astfel de situații pline de presiune, iar istoria sa românească a umanizat și mai mult starea emotivă pe care vizibil o arăta. Plecat din București în fragedă pruncie, amintind despre părinții săi care nu mai sunt în viață, Adrian Zuckerman ne-a arătat o fațetă complet nouă pentru profilul ultimilor doi ambasadori, gomoși și stricați la limbă, perfect integrați în mecanismul de insultă permanentă la adresa României. Omul Zuckerman este diferit de falsurile clorate ca Gittenstein și Klemm. În cuvântul său de deschidere, Zuckerman aproape că nu a criticat România, iar atunci când a vorbit despre corupție (obligat de otodoxia ideologică lipsită de imaginație de la Washington), vocea sa nu s-a modulat după veninul tipic activiștilor sociali de la București. Simplu spus, dacă va fi confirmat, Zuckerman nu va fi activist Soros, nu va avea ura acestora la adresa României, bine renumerată din ultimii ani și nici nu va prezenta tarele de caracter ale foștilor ambasadori, care înjurau România în fiecare zi iar pe ușa din dos apărau interesele americane promovând exact traficul de influență pentru care clasa politică românească a fost decimată de DNA.
În timpul sesiunii comisiei senatoriale, în cazul României, Menedez a preluat mantra cu privire la corupție, dar a plasat-o în contextul apărării intereselor companiilor americane, care, conform senatorului, se plâng de abuzuri ale administrației românești, centrale sau locale. Interesantă nuanță, căci despre abuzurile împotriva companiilor românești de către aceleași autorități, se pare că senatorul democrat nu prea a auzit sau a ales să le ignore complet. Căci nu poți să ai lupta împotriva corupției în România dacă vezi abuzuri doar împotriva companiilor americane ignorând abuzurile împotriva tuturor companiilor care activează în România. Corupția nu alege nici rasa, nici sexul și nici naționalitatea victimelor sale. Lupta anticorupție ar trebui, în teorie să facă la fel.
Din nefericire pentru Adrian Zuckerman, un om neobișnuit cu meandrele sângeroase ale războiului ideologic care se poartă de la instalarea lui Trump la Casa Albă, acesta a fost obligat să asiste la atacurile violente, asasine împotriva tuturor celor nominalizați. Pentru a pune sare pe rană, Menendez a dat substanță atacului #metoo care l-a suportat Zuckerman, acum un an, exact atunci când senatorul avea nevoie de un motiv valid pentru a îi bloca nominalizarea. Menendez nu s-a dezmințit nici la această sesiune de confirmare, făcând aluzie la acea poveste . Acuzat de o fostă secretară pentru limbaj indecent, Zuckerman a trecut, devenind și el victimă colaterală a războiului dintre sexe american, prin purgatoriul halucinant al unor astfel de acuzații. Acoliții ideologici ai lui Menendez din România au triumfat la momentului atacului, căci anti trumpismul activiștilor cu corupția în gură de la ambasada SUA din București primea o gură de oxigen.
Dacă cineva nu sție, activiștii anticorupției din România sunt profund anti Trump, promovând toate minciunile spuse de neo-marxiștii din SUA, pentru a prezenta pe președintele american ca fiind rasist, homofob, sexist și desigur corupt. Un astfel de episod s-a întâmplat și în sala de audieri. Pentru România este cu atât mai important să înțeleagă ceea ce a avut loc cu adevărat în timpul acestor secvențe de teatru absurd american, de o violență oratorică care întrec până și stigmatizatele clișee vadimiste, pentru că ele riscă să șubrezească poziția viitorului ambasador al SUA, permițând continuarea sabotajului permanent făcut de mulții ideologi ai luptei anticorupție atât americani cât și români. Un viitor ambasador deja slab va crea condițiile unei dominante politici partizane anti americane pe întreg spectrul politic local. Rezultatul va fi continuarea distrugerii intereselor americane atât la București cât și în regiune.
Mai mult remarca scurtă, dar plină de venin a lui Menendez la adresa României vine în contradicție totală cu realitatea de pe teren. Deși în România se știe că lupta anticorupție a menajat vizibil și incăpățânat toate companiile cu capital străin (inclusiv cele cu capital american), senatorul democrat a pus problema exact invers. Ceea ce înseamnă că una din cele mai importante companii americane cu activități în România s-a plâns de tratamentul primit. Prin exemplificarea făcută, fără a nominaliza, Menendez apără direct interese specifice unei companii americane. Deși la Washington se cunoaște exact numele companiei apărate atât de vehement de senator (atenție aceste declarații pentru cunoscătorii în domeniu sunt forme de presiune asupra unui stat suveran cum este România), va fi interesant să vedem cum vor SUA să școlească România despre corupție, apărând o companie care are extrem de mari probleme cu DNA iar șeful său chiar a și fost arestat de către această instituție. Așa cum a vorbit Menendez, acțiunile DNA împotriva acelei companii americane reprezintă de fapt corupție, statul român fiind vinovat că anchetează o companie americană.
Similar cu episodul Biden din Ucraina, unde acesta pe când era Vicepreședinte al SUA a șantajat un președinte legitim pentru a concedia pe procurorul care îl ancheta pe fiul său, așa și Menendez a propus o formula extrem de periculoasă și deosebit de dificilă din punct de vedere politic și moral. Nu poti ancheta un american de corupție, căci ataci interesele americane, dar lupta anticorupție trebuie să continue cu ceilalți. Greu de digerat o asemenea formulă, diplomatic imposibil de susținut iar cultural este falimentară. Jocul lui Menedez a fost exact acela al unui vechil de moșie: boierul are dreptate, toți ceilalți sunteti vinovați. Și ca un element de cancan, dacă vreun senator român ar fi folosit tribuna comisiei de relații externe pentru a apăra o companie românească de asaltul luptei anticorupției, cum a făcut-o Menendez, ar fi fost săltat imediat sub acuzație de trafic de influență și corupție. Menendez, fiind american, nu are o astfel de problemă.
A fost foarte clar ca senatorul Menendez a căutat sânge cu orice preț. Nu numai că a făcut-o într-un mod lipsit de respect, dar, în linia manipulării luptei neo-marxiste pe care partidul său o promovează în ultimii ani, toți cei care sunt nominalizați de Trump, sunt răi, bun de puși la zid și executați.
Adrian Zuckerman, acest om decent și plin de memoria anilor săi românești a fost târât în mocirlă. Dacă va rezista sau nu la asaltul politicianist atât din SUA cât și din România, doar istoria o va spune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu