Adriana Săftoiu, nemulțumită de serviciile Poștei Române / Update: Reacția instituției

Update  -  Poșta Română: Drept la replică:

„Afirmația potrivit căreia doamna Adriana Săftoiu ar fi așteptat 60 de minute în Oficiul Poștal 18, sector 1, București, nu are acoperire în realitate. În urma verificărilor, am constatat că doamna Săftoiu a petrecut 16 minute și 54 de secunde, respectiv de la ora 11:45:08, până la ora 12:02:02. 

De asemenea, Compania Națională Poșta Română a solicitat doamnei Adriana Săftoiu să clarifice afirmația făcută, cu cea mai mare seriozitate și onestitate. Și, pe viitor, să trateze cu maximum de responsabilitate orice mesaj lansat în spațiul public care face referire la Compania Națională Poșta Română. 

În lumina aspectelor expuse mai sus, solicităm redacției dumneavoastră să facă urgent precizările corecte în sensul informării opiniei publice asupra situaţiei reale şi publicarea acestor informații ca drept la replică. 

Pe viitor, vă rugăm să redați informații corecte populației și să le verificați înainte de publicare, adresându-vă reprezentanților structurii Comunicare și Relații Publice din cadrul Companiei Naționale Poșta Română, pentru orice solicitări care vizează interesul public“, a transmis Departamentul de Relații Publice al Poștei Române.

Știre inițială:

Adriana Săftoiu, parlamentar al  României în legislaturile trecute, a povestit o experiență neplăcută de care a avut partea la Oficiul Poștal 18 din Capitală, pe care a descris-o ca fiind „nostalgică si frustrantă“.

„Un tânăr întreabă: pot ridica un colet pentru o colegă? Am datele ei. Da, primește răspunsul, și se așează la rând. Au trecut 25 de minute. Eram deja 8 clienți, o singură doamnă care procesa lent solicitările. Între timp, se vântură alte colege, dar deloc impresionate de noi, ăștia de la rând. Mă uit la ceas. Cam 15 minute pe persoană. Oficiu poștal, 18, sector 1.

Simțeam cum cerul coboară. Peste drum, cimitirul. Nu mai făceam diferența dintre oftatul din oficiu si jalea care se auzea din cimitir.

Îndrăznesc: „Doamnă, am toată răbdarea de pe lume, dar suntem zece persoane la rând, colegele de după ușă nu ar putea să vă ajute, că unii doar avem de ridicat colete?“

Se uită un pic, doar un pic la mine, și după 2 minute apare o colegă a ei. Cu voce nazală: Cine are de ridicat colete? Ii fac un semn din cap tânărului. Mulțumește tot din cap. Îi cere numărul de telefon al colegei să vorbească cu ea, care nu răspunde. Tânărul îi arată că are buletinul colegei..fără șanse. A stat 45 de minute degeaba. Eu doar 60 de minute. Îmi vine rândul. Era un colet de la copil. Îmi face o surpriză, dragul de el. Simțeam doar că explodez, dar nu mă puteam face de ra*at. Abține-te, mi-am zis.

Cu Poșta Română trăiesc cea mai nostalgică si frustrantă experiență comunistă. Cam așa era prin 1988 când mă duceam să vorbesc cu părinții, cu taxă inversă.

Oficiul Poștal 18. Secolul 21“, a scris Adriana Săftoiu.

CITEȘTE ȘI      -      Poșta Română, 500 de concedieri din 15 iunie. Salariile compensatorii ajung până la 50.000 de lei

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News