Află cât câștigă un cerșetor în București

O cerșetoare dintr-o intersecție din București câștigă peste 240 lei pe zi sau 7200 pe lună.Pare o sumă amețitoare dar se dovedește a fi adevărat, după ce echipa noastră a supravegheat-o timp de o oră în care i-au dat bancnote 24 de persoane. Am presupus că bancnotele sunt de 1 leu, pentru a ne lua o marjă de eroare pentru zilele mai puțin...productive.La ora actuală, salariul mediu în Romania nu depășește 1.600 de lei. Specialiștii estimează însă că doar 20%  dintre salariați câstigă peste medie. În aceste condiții de criză, cerșetorii aduc un venit asigurat de peste 7 mii de  lei lunar.Este vorba de o rețea organizată, care își duce activitatea de mai bine de 2 ani de când bătrâna și-a ocupat postul în fața brutăriei, susțin vînzătorii. Aceștia afirmă că au văzut persoane care îi iau banii periodic, dar refuză să dea mai multe detalii. Poițiștii se declară neputincioși “Păi pleacă ăștia și vin alții, degeaba-i alungi!”. Într-o țară unde crima organizată înflorește, rețelele de prostituție și de cerșetorie nu mai surprind pe nimeni în București. Mă apropii de ea discret și iau loc alături. Purtam o rochie lungă până-n pământ. -Aoleu, s-o așezat o târfă lângă mine! -Săru’ mâna mătușică, îi spun, ignorând ce a spus mai devreme și prefăcându-mă că nu am auzit. -Bună ziua, maică. Da’ ce vrei? -Vreau să stăm puțintel de vorbă. Cum vă numiți? -Da’ ce te interesează pe tine? -Dacă îmi spuneți, e bine, dacă nu, e tot bine. -Așa! -Cum suportați așa vreme? -Da’ cum? Iaca mă doare aiși (arată spre frunte) șî aiși (arată spre brazul stâng), șî aiși (se apucă de spate). -Aveți apă? Să vă iau niște apă? -Am maică, îmi mai dă lumea. Întrebată fiind de ce se află acolo, bătrâna susține că i-a fost furată casa de un “brigadiri” pe vremea comuniștilor dar că stă totuși cu chirie. Refuză să ne spună cine are grijă de ea sau unde stă și cît platește. Emană un puternic miros de băutură și mâinile îi tremură. Zice că nu a auzit de niciun centru de îngrijire, și că nici nu s-ar duce acolo. “Lasă că mă îngrijesc eu și singurică, nu-mi trebe mie nimenea, toți vor să-mi ia banii!” Întrebată fiind cine îi percepe venitul, bătrîna refuză să răspundă și își frământă mâinile nervos. -Dar vă pune cineva să faceți asta? -Nu am încotro...ce să mănânc maică? -Dar pensie nu aveți? -Nu-mi ajunge. Am lucrat odată și eu la o fabrică...da’ degeaba...Nu-mi ajunge nici de medicamente.Căldura devine insuportabilă după numai câteva minute petrecute lângă ea. Picături  de transpirație i se preling pe frunte și se șterge cu o batistă. Emană mirosuri neplăcute. Mă mut de cealaltă parte a ei, ca să nu stau în bătaia vântului. -Câte ore petreceți zilnic în stradă? -De dimineața până sara. -Adică vre-o zece ore zilnic? În soarele ăsta? -Da, maică. -Da’ copii nu aveți? -Nu. Situația ei pare fără ieșire. Oare câți bătrâni aleg calea umilinței din cauza sărăciei insuportabile? Oamenii se apropie și îi dau bani. Sunt de obicei femei și copii. Se opresc însă și bărbați la costum care lucrează în clădirile office din zonă, care îi dau bancnote de câte 5 sau chiar 10 lei. La un moment dat îmi dau seama că pe obrajii ei nu mai e transpirație ci lacrimi. Plânge fără suspine, cu ochii deschiși. -De ce plângi, matușică? -Asta seamăna cu baiatu’ meu... -Ce s-a întâmplat cu el? Nici un răspuns. -A murit? -O plecat în lume și m-o uitat. Nu am mai găsit nimic potrivit să îi spun. I-am dat o sticlă cu apă, și m-am îndepărtat sub privirile ei resemnate.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News