Ajută-mă, ca să te ajut!

Unirea cu Basarabia este un obiectiv atât de important încât nu trebuie să-l mai comentăm, chiar dacă nu cunoaştem deocamdată modul şi data realizării. Este bine că şi actualul guvern face eforturi pentru apropierea de îndeplinirea acestuia. Iar măsurile luate la Neptun pentru ajutorarea Republicii Moldova nu fac decât să demonstreze acest lucru.

Împrumutul de 150 milioane euro , cu o dobândă mică, este pentru Chişinău mai mult decât necesar supravieţuirii în viitoarele luni dar, din punctul meu de vedere,nu reprezintă mai mult decât un gest de „ prietenie afectuoasă”, fără a fi însă un pas spre unire. Ceea ce ar putea reprezenta însă un pas important în această direcţie ar fi realizarea în practică a promisiunii dlui. Ponta conform căreia vom asista în viitorul apropiat la o importantă ofensivă investiţională a firmelor şi companiilor româneşti pe piaţa moldovenească.

   Teoretic este corect deoarece unirea nu se va realiza cu un pod de flori peste Prut ci cu procente din ce în ce mai importante de integrare economică a celor două economii, printr-o extindere a participării capitalului românesc în programele de dezvoltare ale celor de peste Prut.

  Practic este greu, dacă nu chiar imposibil , de realizat în prezent această promisiune deoarece  firmele sau companiile româneşti nu sunt deloc ajutate de către guvernul României pentru a trece  Prutul prin delocalizări de activităţi sau investiţii directe .

  Dificultăţile sunt atât conceptuale cât şi instituţionale.

  Conceptual, guvernul greşeşte chiar prin măsurile recent luate la Neptun deoarece  în loc să utilizeze „ bani economici”, utilizează „ bani politici”.

  Cum ?

  Prin faptul că alocă direct Republicii Moldova milioane de euro pentru construcţia de grădiniţe pentru copii sau alte obiective de natură infrastructurală şi imobiliară, în timp ce ar fi putut aloca aceste fonduri unor firme româneşti care puteau construi ele acele obiective, devenind actori  ai economiei moldoveneşti şi puncte de legătură necesare unirii economice.

Alocarea directă de fonduri este doar un act politic interesant dar fără niciun efect  asupra stimulării capitalului românesc de a trece graniţa. Ar mai de adăugat că utilizarea acelor fonduri de către firme din România ar fi facilitat controlul asupra gestionării banilor în condiţiile de risc generate de gradul înalt de corupţie existent în mediul bancar şi administrativ moldovenesc.

  Realitatea este că pentru a ajuta economia moldovenească prin investiţiile capitalului românesc trebuie, mai întâi, ajutat capitalul românesc. Ce trebuie făcut         pentru  a ajuta şi stimula  capitalul românesc să traverseze Prutul într-o zonă economică mai periculoasă şi neprietenoasă chiar decât în propria sa ţară, ştiind că nici aici situaţia sa nu este una  dintre cele mai roze ?

  Să nu uităm că noul cod fiscal încă menţine taxa pe stâlp, că mărirea salariilor în sectorul public atrage în mod automat şi o mărire a salariilor în sectorul privat, că avem o criză a sectorului asigurărilor, că băncile acordă cu dificultate credite  şi că mult discutatele companii cu capital majoritar de stat şi- au redus mult apetitul pentru investiţii, dând managementului „ privat” posibilitatea unor salarii uriaşe prin creşterea artificială a profitului.

  Deci, dacă vrem să ajutăm Republica Moldova, mai întâi să ne ajutăm pe noi prin sprijinirea reală a capitalului românesc, transformându-l într-un potent investitor pe pieţe externe, evident şi peste Prut.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News