EXCLUSIV  Alegeri în Turcia. Pierde Erdogan puterea? Silviu Nate: Cea mai grea provocare electorală de până acum. Dacă opoziţia câştigă, dialogul politic cu UE ar putea fi relansat

Cel mai longeviv lider al Turciei moderne, Erdogan a promovat pietatea religioasă şi ratele scăzute ale dobânzilor pentru gospodării, timp în care a afirmat influenţa turcă în regiune şi a slăbit legăturile ţării, membră NATO, cu Occidentul. Principalul contracandidat al lui Recep Tayyip Erdogan este Kemal Kilicdaroglu, liderul Partidului Republican al Poporului (CHP), care are sprijinul unei alianţe de şase partide de opoziţie.

Silviu Nate, conf. univ. dr, directorul Centrului de Studii Globale din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, a vorbit în exclusivitate pentru DCNews despre presupusele jocuri de culise din spatele alegerilor din 14 mai şi a făcut chiar şi o predicţie care ar putea lua forma unei realităţi politice imediate, dacă rezultatele finale o vor susţine. 

R: Care sunt calculele electorale cu privire la alegerile din Turcia?

S.N: Kemal Kilicdaroglu, principalul contestatar al lui Erdogan, este liderul Partidului Popular Republican (CHP), care a coalizat șase partide de opoziție.

Diferențele de partajare a celor doi candidați oscilează între 2-6 procente. Scorul strâns poate sugera că președinția va fi decisă în al doilea tur de scrutin, pe 28 mai, însă nu putem știi cu certitudine.

Multe sondaje l-au pus pe Kamal Kilicdaroglu în frunte, generând nervozitate în tabăra lui Erdogan.

Modul în care opoziția va obține sprijin în rândul alegătorilor kurzi, reprezentând 15% din electorat, rămâne esențial.

Partidul Democrat Popular al Poporului (HDP) pro-kurd nu face parte în mod formal din principala alianță de opoziție, dar se opune cu înverșunare lui Erdogan după o represiune asupra membrilor săi în ultimii ani.

Potrivit Metropoll, una dintre principalele companii de sondaje din Turcia, deși Partidul Justiției și Dezvoltarii (AKP) al lui Erdogan a pierdut din popularitate de la cutremur încoace, efectele nu au fost atât de puternice. AKP a scăzut cu 4 procente în luna februarie, rămânând la scorul său tradițional de 30%, în timp ce Partidul Popular Republican (CHP) – principalul partid de opoziție a pierdut 2 procente, ajungând la 20%.

Între timp, alianța construită în jurul lui Erdogan și-a menținut un avans de aproximativ 7% față de opoziția combinată, însă alegătorii indeciși pot schimba soarta rezultatului final.

La nivelul percepției publice față de efectele cutremurului, 39% dintre susținătorii AKP dau vina pe companiile de construcții și 20% dau vina pe municipalități pentru numărul groaznic al morților. Doar 11% învinuiesc guvernul.

Pe lângă diaspora turcă, apare în discuție o nouă categorie electorală care amplifică impredictibilitatea rezultatului acestui scrutin. Peste 6 milioane de alegători tineri vor vota pentru prima dată în Turcia. Unii dintre aceștia consideră că sunt lipsiți de anumite oportunități pe fondul crizei economice. Reprezentând aproximativ 10% din electorat, voturile lor ar putea fi decisive pentru continuarea sau încheierea administrației Erdogan.

Cercetări efectuate de compania Konda anul trecut arată că 57% dintre cei care votează pentru prima dată s-au descris ca fiind cetățeni moderni, în timp ce 32% dintre tineri se consideră conservatori tradiționali, iar 11% s-au identificat în zona conservatorilor religioși.

Așadar, președintele turc, Tayyip Erdogan, se va confrunta cu cea mai grea provocare electorală de până acum, opoziția simțind că are șansa de a inversa politicile controversate ale ultimelor două decenii. Modelul administrației promovate de Erdogan a condus la centralizarea puterii în jurul unei președinții executive, personalizând discreționar politica economică, de securitate, afacerile interne și internaționale ale Turciei.

R: Se întrevăd perspective pentru ameliorarea politicii interne a Turciei?

S.N: Opoziția s-a angajat în restabilirea independenței Băncii Centrale și inversarea politicilor economice neortodoxe promovate de Erdogan. Posibilul câștig al lui Kamal Kilicdaroglu ar demonta președinția executivă în favoarea sistemului parlamentar tradițional, trimițând totodată refugiații sirieni în țara lor de origine.

Speranțele se îndreaptă spre ameliorarea relației cu Turcia printr-o asumare pro-occidentală a opoziției turce în cazul câștigării alegerilor, precum: revenirea treptată la o arhitectură a statului de drept mai apropiată de standardele vestului; eliberarea unor prizonieri politici; lansarea reformelor privind sistemul judiciar, mass-media și societatea civilă.

O nouă abordare ar putea aduce un sentiment de ușurare și reconciliere, în timp ce partenerii de afaceri străini ar vedea Turcia într-o lumină mult mai bună. Introducerea unor politici monetare coerente ar contribui la creșterea încrederii investitorilor occidentali, iar dialogul politic cu Uniunea Europeană ar putea fi relansat.

Dacă Erdogan câștigă încă un mandat de cinci ani, scenariul este previzibil. Deși discursul său s-ar mai tempera, tensiunile legate de orientarea politicii externe a Turciei și deprecierea cadrului democratic ar perpetua vechile obstacole, în timp ce partenerii occidentali vor gestiona sincopele continue.

R: Turcia, sub mandatele președintelui Erdogan, a promovat o politică externă ambițioasă. Sunt posibile schimbări în orientarea diplomatică a Ankarei?

S.N.: Sub președintele Erdogan, Turcia s-a implicat militar în Orientul Mijlociu și nu numai, a lansat patru incursiuni în Siria, a condus o ofensivă împotriva militanților kurzi din Irak și a acordat sprijin militar Libiei și Azerbaidjanului.

Geopolitica complicată a Turciei a generat tensiuni diplomatice cu puteri regionale precum Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite și Israel, dar și o confruntare cu Grecia și Cipru în privința frontierelor maritime din estul Mediteranei.

Dacă reprezentantul opoziției câștigă alegerile, agenda liderilor occidentali ar putea deveni mai dinamică. Ankara va acționa prompt pentru normalizarea relației cu NATO, însă unele dintre dispute cum ar fi cele Cipru și Siria, nu vor dispărea. Statul de drept în Turcia ar cunoaște o evoluție pozitivă îmbunătățind, dar nu relaxând relațiile cu UE.

Cea mai semnificativă schimbare ar viza securitatea și apărarea Turciei, printr-o implicare mai activă pe flancul estic al NATO, contribuind astfel la securitatea europeană, și un angajament transatlantic mai susținut, menținând în același timp relații considerabile cu Rusia.

Putem intui că pe fondul contracțiilor economice, opoziția turcă va susține în continuare dorința Rusiei de a evita sancțiunile occidentale, însă ar putea renunța la opoziția sa față de aderarea Suediei la NATO.

Politica ambivalentă promovată de președintele Erdogan a vizat marcarea unei simetrii geopolitice est-vest, transformându-se dilematic într-o menghină care apasă pe resursele de putere ale Turciei, indiferent de cine va câștiga alegerile.

Această menghină geopolitică implică o serie de constrângeri. Orice tendință de aliniere transatlantică radicală a Turciei va fi taxată de Rusia prin șantaj, respectiv cu reducerea aprovizionării energetice, blocarea proiectelor de gazoduct, oprirea producției centralei electrice nucleare Akkuyu pe care Moscova o deține, restricții privind fluxurile de turiști ruși și achizițiile agricole.

R: Ce aspecte neprevăzute pot apărea în contextul alegerilor din Turcia? Ne putem aștepta la situații inedite?

S.N: Contestarea alegerilor sau nerecunoașterea validității rezultatelor poate aduce în discuție acel neprevăzut. Președintele Erdogan a mai încercat să elimine rezultatele nefavorabile ale alegerilor. În 2019, dânsul nu a recunoscut rezultatul cursei electorale pentru primăria Istanbulului, forțând reluarea alegerilor, însă partidul său a pierdut și a doua oară.

Cea mai mare putere a lui Erdogan constă în controlarea fluxului de informații. Influența sa copleșitoare asupra mass-mediei turcești și faptul că peste trei sferturi din populație nu poate disemina materiale decât în limba turcă, modelarea mesajului său a devenit unul dintre cele mai puternice instrumente pentru a câștiga voturi. Întocmai această construcție ideatică a accentuat diviziuni politice interne greu de resetat, întreținând pe alocuri sentimente de respingere a valorilor occidentale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News