EXCLUSIV  Alegeri prezidenţiale Franţa. Eric Zemmour, candidatul exilaţilor interni

Bineînţeles că se aştepta de foarte mult timp ca la fotoliul de preşedinte al Franţei să apară un candidat ieşit din norma naţionalistă cu care clanul Le Pen ne-au obişnuit de decenii. Iată că Eric Zemmour se va prezenta la prezidenţialele de anul viitor pentru a ocupa funcţia de preşedinte al Franţei. Se autointitulează candidatul exilaţilor interni, pentru că el vede poporul francez, naţiunea franceză, cetăţenii francezi, ca adevăraţi exilaţi în interiorul propriei ţări, ca urmare a unor forme de presiune demografică, religioasă, culturală şi economică, pe care Franţa nu le-a cunoscut din timpul ocupaţiei Normandiei de către englezi. 

Apelul său fundamental la marile valori franceze, marile valori istorice, începe cu Ioana D'Arc şi apoi îşi continuă periplul istoric prin Ludovic al XIV-lea, Napoleon Bonaparte şi Charles de Gaulle, că vorbim de marii creatori de opere de artă, de ştiinţă, sau de teatru, încheindu-şi drumul său spre Palatul Republicii.

"Candidatul care vine să rupă lanţurile şi cătuşele"

Iată un candidat care le spune francezilor că sunt exilaţi în propria ţară, că nu au voie să spună ce cred ei că ar fi necesar pentru ţară. Le mai spune francezilor că li se spune totul în numele unei Uniuni Europene care nu va fi niciodată naţiune că trebuie să îşi piardă identitatea naţională şi statală. Spune că el este candidatul care vine să rupă aceste lanţuri şi aceste cătuşe ale unei contemporaneităţi care nu mai răspunde profilului istoric naţional şi statal al Franţei. 

Cunoscut ca ziarist, eseist şi gânditor, Eric Zemmour are de câţiva ani foarte multe poziţionări care vin în conflict cu limbajul şi dicţionarul corectitudinii politice. El reproşează clasei politice franceze imobilismul în faţa atacurilor foarte dure la adresa statalităţii franceze, suveranităţii naţionale şi a identităţii naţionale. 

El este una dintre acele voci rare pe care Franţa le scoate de la bun început în momentele sale istorice cele mai complexe pentru a găsi soluţia ieşirii din impas. Pentru că în impas se află Franţa, spune Zemmour, într-un moment în care tot ce ştie francezul despre Franţa nu mai are valoare. Recursul la rezervoarele de mândrie franceză, la imensele rezervoare de civilizaţie franceză este un instrument foarte bine cunoscut în tehnologia politică a unei candidaturi la preşedinţie, dar Eric Zemmour are acel talent în plus de a vorbi în numele unei republici care pare pierdută în faţa avalanşei de solicitări religioase, socio-economice şi, cum spune el, în faţa asaltului aproape final pe care îl dau stângiştii, care are ca stindard expansiunea islamismului modern.

"Zemmour, răspunsul Franţei la eşecul naţionalismului de tip etnografic"

În toate eseurile sale, Eric Zemmour a subiliniat faptul că caracterul naţional al Franţei, libertatea religioasă, ca şi cea economică, nu înseamnă distrugerea valorilor care au construit-o, care au dus Franţa printre cele mai mari puteri. Eric Zemmour este răspunsul Franţei la eşecul naţionalismului de tip etnografic al lui Jean-Marie Le Pen şi a lui Marine Le Pen. Este eşecul răspunsului dat de către internaţionaliştii de stânga şi în special de comuniştii francezi care nu au găsit sub nicio formă capacitatea de a rezolva marile conflicte între clasele sociale. Eric Zemmour este un răspuns la tot ceea ce Franţa consideră astăzi că este suferinţă. Şi în primul rând, suferinţa Franţei se referă la mândria ei de a fi una dintre cele mai importante naţiuni ale acestui continent şi de a fi umilită, tot timpul izolată, tot timpul înlocuită în rolul său civilizator, de deschizătoare de drumuri, de către alte naţiuni şi alte state care nu au aceleaşi capacităţi şi nici aceeaşi istorie cu ea. 

Este foarte adevărat că Eric Zemmour propune o reîntoarcere la cultul meritului, o dispariţie a ceea ce el numeşte mediocritatea de egalitate. Şcolile Franţei nu produc decât mediocri egali în cifre absolute dar egali şi în analfabetismul cu care ies de pe băncile acestora. În numele unei himere, spune Eric Zemmour, s-a construit o Europă care nu corespunde intereselor Franţei. Iar conflictul între naţiunea franceză şi Europa va izbucni cât de curând. Iar această construcţie europeană, de tip birocratic, cu ordine care mai de care mai aberante, nu va face decât să ducă la înăsprirea condiţiilor de viaţă ale poporului francez, la dispariţia naţiunii franceze. Iată ceea ce consideră important Eric Zemmour, candidatul tuturor la preşedinţia Franţei. Aşa cum Macron acum aproape 5 ani a distrus stânga şi dreapta, amalgamând aproape alchimic destinele politice ale Franţei şi devenind un produs de laborator insuportabil pentru milioane de francezi, Eric Zemmour poate reprezenta, dacă ştie să îşi aleagă obiectivele politice, suma tuturor celor care nu se mai simt francezi la ei în ţară. Există o celebră frază care a fost ştearsă din dicţionarele politice franceze: francezii Franţei nu se mai regăsesc la Paris. Iată că Eric Zemmour vine şi închide cercul frustrării naţionale, frustrării fundamentale din punct de vedere al mândriei de a fi francez, spunându-le tuturor francezilor, indiferent de rasă, religie, partid politic, că Franţa este deasupra tuturor, deasupra acestor imense frământări care străbat istoricul de idei al francilor de ieri şi al francezilor de azi. Vom urmări cu atenţie pentru Defense România şi DC NEWS campania electorală a lui Eric Zemmour, un intelectual rasat, din talia marilor preşedinţi de stat, cum ar fi De Gaulle sau Mitterand. Eric Zemmour este francezul care spune Franţei: ajunge, Franţa aparţine francezilor!. 

* acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News