Alegerile prezidențiale în România, scenariu la indigo cu Austria în 2016. Remus Pricopie: Anularea și repetarea alegerilor nu are cum să fie un element de mândrie, dar nici de rușine

Pe 6 decembrie 2024, Curtea Constituțională a României (CCR) a luat o decizie fără precendent, una dintre cele mai importante de la înființarea sa în 1992: anularea procesului electoral din noiembrie-decembrie pentru alegerea președintelui României și dispunerea reluării acestuia.

Această hotărâre a stârnit reacții diverse. Unii au salutat decizia ca un exemplu de respectare a principiilor fundamentale ale statului de drept, prin aplicarea strictă a prevederilor Constituției, indiferent de contextul politic. Alții, în schimb, au interpretat-o ca un semnal al „decesului democrației” în România, aliniindu-se – voit sau nu – discursului propagandistic al Kremlinului. Spre surprinderea acestora din urmă, decizia CCR a fost susținută de partenerii euro-atlantici, care au confirmat existența unui atac hibrid al Rusiei asupra României și au evidențiat nereguli grave în procesul electoral. Acestea includeau existența unor rețele financiare obscure cu legături internaționale – Bulgaria, Praga, Londra, Bruxelles, Africa de Sud –, toate având o sursă comună la Moscova. În plus, Comisia Europeană a semnalat încălcări grave ale regulilor electorale de către platforma TikTok, aflate în prezent sub investigație, iar explicațiile oferite de reprezentanții companiei au fost considerate neconvingătoare.

Decizia CCR de anulare a alegerilor și reluare a acestora, într-un termen rezonabil și în conformitate cu legislația, a intensificat retorica radicală a unor actori politici care se prezintă drept „suveraniști” sau „patrioți”. Acești actori, redenumiți recent „georgiști”, au lansat numeroase acuzații în mass-media și pe rețelele de socializare ale unor personalități internaționale, precum Donald Trump Junior și Elon Musk, susținând că votul românilor a fost „ignorat” și că democrația a fost încălcată.

Cu toate acestea, democrația presupune, înainte de toate, respectarea fiecărui vot exprimat în condiții de legalitate. Această legalitate nu este întotdeauna garantată, iar istoria proceselor electorale ne arată că măsurile de reintrare în legalitate sunt necesare și legitime atunci când apar nereguli. Analizând aceste situații, observăm că România a acționat corect, respectând atât litera, cât și spiritul Constituției în materie electorală.

"Orice lege electorală, din orice țară democratică, are prevederi clare, atât în ceea ce privește principiile care guvernează procesul electoral, dar și în legătură cu tehnicalitățile electorale. Una dintre aceste cerințe legale vizează transparența resurselor financiare, în timp ce alta se referă la modul în care se poate derula o campanie electorală / de comunicare politică. Pentru fiecare dintre aceste capitole există drepturi, așa cum există și obligații. În cazul încălcării unuia dintre drepturile candidaților sau în cazul nerespectării obligațiilor legale, procesul este considerat „viciat”. Gradul de viciere poate fi considerat „nerelevant”, în raport cu procesul electoral de ansamblu, sau poate fi considerat „semnificativ”, adică în măsură să afecteze principiile de bază ale unor alegeri democratice și, implicit, rezultatul final, ca expresie a „voiței poporului”.

În practică, nu există proces electoral derulat perfect. Întotdeauna sunt identificate „iregularități”, care pot fi simple scăpări sau acțiuni premeditate de încălcare a regulilor jocului, în vederea obținerii unor beneficii electorale, pentru sine sau pentru un candidat favorit. Aceste „iregularități”, în cazul în care fac obiectul unei notificări / reclamații / contestații, sunt supuse analizei unor instanțe, care pot fi diferite (birou electoral, justiție, curte constituțională), în funcție de sistemul politic și electoral al fiecărei țări. Aplicarea unor măsuri de corecție (anulări, excluderi din competiție, amenzi, condamnări penale etc.), deși nedorite, fac totuși parte din tabloul oricărui proces electoral. Neaplicarea „măsurilor de corecție”, care, în unele cazuri, pot include decizii considerate „radicale”, ca de exemplu reluarea alegerilor, ar însemna încălcarea sau ignorarea legii" este de părere profesorul Remus Pricopie, care și semnează o analiză de excepție pe marginea acestui subiect în Revista Cultura.

Și la noi ca-n Austria

Remus Pricopie semnalează și faptul că ce s-a întâmplat ala alegerile prezidențiale din acest an în România a avut loc și în Austria în 2016. Altfel spus, au fost semnalate prezența unor persone neautorizate în procesul de numărare a voturilor, existența unor minori printre persoanele care și-au exprimat votul, s-au depistat proceduri inexacte în sortarea voturilor nule și emiterea unor „decizii” oficiale înainte de termen, mai exact înainte de încheierea procesului de vot etc. Este important de reținut că nimeni nu a acuzat existența unor fraude electorale, ci nerespectarea procedurilor, ceea ce ar fi putut influența rezultatul final al scrutinului, în condițiile în care cei doi candidați din Turul II erau separați de numai 30.863 de voturi.

"Pentru a trece, însă, de la teorie la practică, am căutat un studiu de caz comparabil cu ceea ce s-a întâmplat în România, cu ocazia alegerilor prezidențiale din noiembrie-decembrie 2024. Nu a fost greu de identificat un astfel de caz, în condițiile în care Austria, în 2016, a trecut printr-o situație relativ similară.

În Austria, funcția prezidențială este, ca și în România, pe cel mai înalt palier constituțional, cu atribute de forță, dar și cu limitări. „Președintele Federal” are cea mai mare legitimitate simbolică, fiind ales prin vot direct, de către cetățeni, pentru un mandat de 6 ani, cu posibilitatea de a fi reales pentru un al doilea mandat. Nu deține instrumente executive relevante – această putere se află la nivelul cancelarului –, dar devine cel mai important actor în situații de criză politică. Constituția din Austria oferă președintelui instrumentele de putere necesare pentru a identifica soluțiile de echilibru politic.[4]

Actualul președinte, Alexander Van der Bellen (născut în ianuarie 1944) a fost ales, în 2016, în urma unui proces electoral complicat și contestat.  Bellen este de profesie economist, cu o importantă carieră academică, în Berlin, Innsbruck și la Universitatea din Viena[5]. În tinerețe a activat în Partidul Social Democrat din Austria. Câțiva ani mai târziu, s-a reorientat politic spre Partidul Verzilor, care i-a oferit un loc de parlamentar din 1994 până în 2012. La alegerile prezidențiale din 2016, a candidat ca independent, fiind însă susținut de Partidul Verizilor, chiar dacă a părăsit, prin demisie, acest partid, în 2008.

În urma primului tur al alegerilor, desfășurat pe 24 aprilie 2016, politicianul de extremă dreaptă Norbert Hofer (FPO – Partidul Libertății din Austria) s-a clasat pe primul loc (35,05%), în timp ce pe a doua poziție s-a aflat independentul Alexander Van der Bellen, cu 21,34%.

De subliniat este faptul că partidele „clasice”, pentru prima dată în ultimii 60 de ani, nu au reușit să-și califice candidații în Turul II, aceștia ocupând poziții modeste – 11,28%, pentru candidatul social-democrat (locul patru), și 11,12%, pentru candidatul de dreapta (locul cinci).

În urma celui de al doilea tur de scrutin, care a avut loc pe 22 mai 2016, Van der Bellen s-a plasat pe primul loc (50,35%). Rezultatele au fost însă contestate de Președintele FPO, pe motiv de „iregularități în procesul de numărare a voturilor” în 20 din cele 117 districte administrative. În urma votului din 4 decembrie 2016, Alexander Van der Bellen a fost ales președinte al Austriei, cu votul a 53,79% dintre alegători" se arată în editorialul semnat de Remus Pricopie.

Acesta încheie cu mai multe concluzii printre care: "Este evident că anularea și repetarea alegerilor nu are cum să fie un element de mândrie, dar nici de rușine. Ideal ar fi să nu se ajungă la o astfel de situație. Dar, dacă se ajunge, cum statul de drept înseamnă respect față de lege, legea trebuie aplicată. Acest lucru trebuie să se întâmple chiar și în cazurile în care motivul de iregularitate ar putea să pară derizoriu – ca de exemplu, calitatea adezivului folosit pentru plicurile destinate votului prin corespondență –, iar „deranjul” – reluarea alegerilor – unul semnificativ."

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News