Alex Gavrilescu de la Visuri la Cheie, poveste neștiută. Și-a pierdut mama, iar pe tatăl lui nu l-a cunoscut niciodată: "Nu știu cum arată sau dacă mai trăiește"
Alex Gavrilescu de la Visuri la Cheie are o poveste mai puțin cunoscută. A fost nevoit să-și conducă mama pe ultimul drum, într-un moment în care era un tânăr cu planuri mărețe, iar pe tatăl lui nu l-a cunoscut niciodată.
"Trecuse adolescența când mama a plecat din lumea asta, abia terminasem facultatea de Arhitectură și aveam planuri să repar casa în care locuia. Cu un an în urmă pusesem acoperișul casei. Și când mă pregăteam să plec spre Târgu-Jiu să mă apuc de casă, am dus-o pe ultimul drum. Da, mi-a marcat destul de mult viața momentul ăla și s-a schimbat tot, absolut tot și era normal să fie așa. Cine nu o ia razna când își pierde un părinte, dar să fie singurul și să fie și când nu vrei să se întâmple asta? Dar cine suntem noi să decidem când vine sau pleacă un om? Am făcut terapie, nu doar din motivul ăsta. Au fost multe care m-au dus acolo, aveam nevoie de răspunsuri și, da, terapia te ajută să le găsești mai ușor si mai rapid. Oricum și fără terapie, timpul le vindecă pe toate", a povestit Alex Gavrilescu pentru viva.ro.
"Am fost interesat de el așa cum a fost și el de mine"
"Pe tatăl meu biologic nu l-am cunoscut nici astăzi, nu știu cum arată sau dacă mai trăiește. Aș spune că am fost interesat de el așa cum a fost și el de mine. Mama mea a fost omul care se bucura când mă vedea preocupat de pasiunile mele și, când a văzut că îmi e bine acolo, a înțeles și ea că ăsta îmi e drumul", a mai spus arhitectul.
"Am aflat în copilărie că îl cheamă Constantin. Și cum el nu era, i-am găsit repede un alt Constantin care trona în orașul în care m-am născut și am zis că ăsta este Constantinul meu. De aici am ce să învăț. Și tare bine mi-a prins", a mărturisit acesta.
"Vacanțele mele erau jocurile artei"
"Dacă aș compara copilăria mea cu a multora din generația mea, aș spune că am avut o copilărie absolut minunată și aici a fost mâna vieții. Pus în situația de a mă descurca mereu, am prins curajul și puterea de a evolua total diferit față de un copil normal. Niciodată nu am lăsat instrumentele de desen și cărțile jos, ba chiar cu ajutorul lor mi-am câștigat viața, încă din copilărie, deci pot spune că am avut o copilărie diferit de frumoasă, o copilărie altfel, în care purtam haine de oameni mari. Vacanțele mele erau jocurile artei, mă bucuram că puteam să îmi petrec mai multe zile în camera copilăriei, primul meu atelier, cum îi spun eu” a mai spus el.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
