Internaţionalul moldovean Alexandru Guzun a fost primul stranier transferat de Rapid Bucureşti după căderea comunismului în România.
"Totul a pornit de la două jocuri amicale pe care le-am disputat contra Rapidului cu naționala Moldovei. Unul la Chișinău, celălalt la un turneu în Indonezia. M-au remarcat Mircea Rădulescu și Marcel Pușcaș, antrenorii de atunci, am purtat o discuție chiar în Asia cu președintele Mircea Pascu, după care a și venit oferta. La întoarcere am mers direct la București și am semnat.
Eram legitimat atunci în Ucraina, la Vinița, o echipă destul de competitivă. Primisem o propunere tentantă și de la Metalist Harkov, dar respiram românește, așa că mi-a fost destul de ușor să aleg. Am cules înainte și câteva informații despre campionat, mi-a plăcut și am făcut pasul firesc. Mi s-a făcut pielea de găină când am intrat pe Giulești.
Chiar vorbeam recent cu Florin Motroc și-i spuneam că m-aș gândi mai bine la momentul despărțirii dacă s-ar întoarce roata vremii. Mi-am rupt maleola și m-am operat înainte de retur după o accidentare suferită la naționala Moldovei. A urmat o perioadă mai lungă de recuperare, Rapidul l-a luat între timp pe Adi Matei și mi-am dat seama că ar putea urma o perioadă neplăcută pe bancă. Hizo mă încuraja foarte mult, dar mentalitatea și personalitatea mea nu-mi permiteau să fiu rezervă. Am plecat la Nistru Otaci, apoi în Ucraina, dar poate m-am grăbit. Ar fi trebuit, totuși, să am puțină răbdare", a declarat Alexandru Guzun pentru Prosport.
"Și vechiul stadion avea farmecul lui aparte, cu acea potcoavă și tribunele gata să cadă peste gazon. Îl revăd cu ochii minții și realizez că simțeai o vibrație fantastică acolo și o motivație pe măsură. Suporterii aveau efectul unui drog prin cântece, aplauze, coregrafie", a mai spus Guzun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News