Am și eu ceva de zis, chiar dacă nu sunt pe Facebook

Un economist de vârf folosește DCNews pentru a transmite președinției și guvernului câteva avertismente privind proiectul de țară.

Acesta se impune, pentru că, în acest moment, România este dependentă cvasi-total de capitalul și de  deciziile economice străine, incapabilă să-și acopere din surse interne cele mai elementare obligații bugetare, acceptând fără reacții orice directivă sau politică europeană, incapabilă să-și valorifice în interes propriu resursele naturale și umane, consideră prof. Mircea Coșea. Pentru a schimba această stare de fapt, se impune o nouă tranziție, de la economia pasivă la cea activă, prin intervenția statului.

”Știu că singura posibilitate de a intra în dialog cu  președinția sau guvernul este Facebook-ul, dar eu nu am așa ceva și  mă văd obligat să apelez la amabilitatea mass mediei pentru a dialoga cu cei care au anunțat declanșarea acțiunii de concepere a unui proiect de țară”, scrie profesorul Mircea Coșea într-un editorial pentru DCNews.

Iată, integral, editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews:

Am și eu ceva de zis, chiar dacă nu sunt pe Facebook

 Știu că singura posibilitate de a intra în dialog cu  președinția sau guvernul este Facebook-ul, dar eu nu am așa ceva și  mă văd obligat să apelez la amabilitatea mass mediei pentru a dialoga cu cei care au anunțat declanșarea acțiunii de concepere a unui ” proiect de țară”. Sper ca aceștia să lectureze DC News, așa după cum am văzut că au lecturat ultimul volum (”Viața în economia mioritică”) pe care l-am lansat luna trecută la Bookfest 2016.

  Am fost onorat să constat că în discursul domnului președinte Iohannis, ținut la parlament pe data de 5 iulie ac., au apărut multe idei și opinii pe care le-am exprimat și publicat în ultimii ani relativ la nevoia unei strategii de dezvoltare și a unei platforme economice sustenabile prin consens politic. După ce am încercat fără succes să promovez aceste idei prin intermediul politicii, sunt plăcut surprins să constat atenția care li s-a acordat la nivel prezidențial. Este elementul care mă încurajează să-mi spun în continuare părerea despre acest ” proiect de țară”. Astfel:

1. Cred că orice proiect de țară trebuie să plece de la evidențierea și rezolvarea celei mai importante probleme pe care țara respectivă o are în acel moment.  Din acest motiv, nu cred că ar trebui să axăm proiectul pe ”locul actual și de perspectivă al României în UE”, considerându-l specific postaderării și în contextul efectului Brexit. Cea mai importantă și gravă problema a României o consider a fi alta : contradicția paradoxală dintre potențialul de resurse al României și gradul de valorificare a acestuia. Este o problemă seculară. Seriile lungi de tip Kondratiev arată că încă de la sfîrșitul secolului XIX România nu a avut capacitatea structurală și instituțională de a-și valorifica resursele măcar la nivelul mediei europene (vezi: Bogdan Murgescu:” România și Europa- Acumularea decalajelor economice”).

Situația râmăne extrem de actuală datorită faptului că structura defazată istoric a economiei noastre de după 1990 în condițiile ineficienței instituționale și a corupției nu poate crea o valoare adăugată peste media europeană. Iar cea mai mare parte a valorii create nu este capitalizată în interiorul ci în exteriorul țării. Deci, există o problemă de decalaj, de incapacitate structurală de a apropia eficiența economiei de potențialul ei, situație exprimată și prin faptul că România este pe locul 6-7 ca resurse în UE dar pe penultimul loc ca dezvoltare, nivel de viață și putere concurențională. Iată de ce cred că obiectivul central al proiectului trebuie să fie eliminarea decalajelor de dezvoltare prin valorificare mai eficientă a resurselor care va avea ca efect și repoziționarea locului Românei în UE.

2. Un al doilea obiectiv important care condiționează realizarea oricărui alt obiectiv este acela al motivării populației și obținerea încrederii acesteia față de seriozitatea, profesionalismul și patriotismul instituțiilor statului. Nu se va putea avea o reală creștere economică şi transforma România într-o ţară aptă de a valorifica resursele sale în folosul cetăţenilor săi până când aceşti cetăţeni nu vor deveni conştienţi că interesul lor individual depinde direct de interesul naţional, până când nu vor înţelege că trebuie să fie reconstruită încrederea în capacitatea statului român de a-şi susţine şi apăra cetăţenii, ca şi a statului în loialitatea şi responsabilitatea cetăţenilor lui.

Statul român ar trebui să fie un partener credibil cu care cetăţeanul poate şi trebuie să colaboreze în rezolvarea unor probleme de interes specific dar care depind de soluţionarea altor probleme de interes general. Cu alte cuvinte, ceea ce societăţile moderne au reuşit să înfăptuiască este problema conştientizării la nivelul individului şi a colectivităţilor locale a faptului că interesul individual este condiţionat de cel general iar atingerea unuia cât şi a celuilalt este posibilă numai printr-o relaţie de parteneriat cu statul.

Din păcate, în comparaţie cu acele societăţi, societatea românească apare ca fiind o adevărată vestigie a trecutului. Ea încă se mai caracterizează prin paradoxul opoziţiei dintre individ şi stat, prin refuzul de a accepta obiectivitatea raportului dintre interesul individual şi cel general, prin discriminări economice şi administrative, prin rigiditatea unei birocraţii  omniprezente.

Pentru ca statul român să poată deveni un promotor al creșterii și dezvoltării economice trebuie să se transforme profund dar şi rapid printr-un evantai de metode şi politici care trec prin descentralizare, dereglementare, prin subsidiaritate dar şi prin adevărate revoluţii instituţionale şi fiscale ce conduc nu numai la simplificarea birocraţiei dar şi la creşterea încrederii cetăţeanului în voinţa şi putinţa statului de a-l servi şi nu de a-l umili, de a-i respecta drepturile şi demnitatea de cetăţean nu numai obligaţiile de contribuabil.

3. Economia românească are nevoie de o strategie  a dezvoltării pe termen mediu și lung și de un model de dezvoltare capabil să valorifice factorii de avantaj comparativ ai României. Trebuie să fie definite obiectivele și prioritățile dezvoltării.

 Pentru România devine o necesitate urgentă clarificarea următoarelor elemente strategice ale dezvoltării pe termen mediu și lung în context   intern și internațional:   

• Schițarea tipului de structură dezirabilă a economiei (sectoare, ramuri, domenii) în concordanță cu potențialul intern și posibilele crenele de pătrundere pe piața internațională,
• Ierarhizarea priorităților de dezvoltare prin încadrarea procesului de creștere economică în conceptul mai larg de modernizare și civilizare a națiunii române,
• Stabilirea unor indicatori de performanță și de compatibilitate cu normele europene ca ținte de atins la orizontul de timp considerat punctul final al aplicării strategiei,
• Conturarea poziției României pe piața internațională, în primul rând prin regândirea poziției ei în raportul dintre piața comunitară și cea extra comunitară.
• România trebuie să rezolve cât mai curând problema îmbinării conceptuale a modelului economic cu cel social prin încadrarea în orientările general europene. Astfel :

            - reconsiderarea rolului statului prin înțelegerea locului    important pe care încă acesta încă îl are în orientarea dezvoltării și creșterii economice. 

            -   utilizarea sistemului de finanțare public-privat în realizarea programelor de dezvoltare în infrastructură, utilități, educație, sănătate

            -   reconsiderarea raportului dintre producția socială și asistarea socială prin stimularea motivării muncii și a ridicării nivelului general de educație și pregătire profesională

            -   identificarea și punerea în valoare a factorilor naționali de avantaj comparativ în vederea transformării lor în factori de avantaj competitiv pe piața internațională

            -   reducerea progresivă a dependenței quasi totale față de importul și exportul de și spre zona comunitară prin reorientarea și spre piețele extracomunitare

           -    utilizarea atributelor pieței de capital pentru sporirea surselor de finanțare a economiei

           -    creșterea contribuției cercetării dezvoltării la creșterea competitivității economice și respectarea normelor de mediu.

           -    promovarea la nivel de prioritate națională a necesității de rezolvare prin consens național a unor deficite cronice ale economiei românești cum ar fi : siguranța energetică, politica demografică, politica de amenajare a teritoriului pentru realizarea sistemului național de irigații și de prevenire sau protecție față de catastrofele naturale.

  Modelul trebuie să descifreze posibilitatea diminuării importante a dependenței față de creditarea externă prin internalizarea datoriei şi accesul populaţiei la titlurile de stat, prin acoperirea investiţiilor pe seama economisirii interne, prin dezvoltarea pieţei de capital şi a asigurărilor şi prin atragerea capitalului autohton în sectorul bancar şi în alte domenii de activitate.

 Capitalul autohton trebuie să fie un element central al politicilor economice.

4.  Dezvoltarea economică nu mai trebuie să minimalizeze factorul național căci, înainte de a fi globală sau europeană, economia este naţională .De cere recăpătarea încrederii în forțele proprii

Apartenența la complexul de avantaje pe care îl oferă aderarea României la UE reprezintă o condiție favorabilă  dezvoltării noastre dar, această condiție nu va acționa în absența efortului intern pe care economia românească trebuie să îl facă.

 Cheia succesului și dezvoltării noastre constă în propriul nostru efort de a ne valorifica factorii de avantaj comparativ în condițiile favorabile ale pieței unice europene.

   Schimbarea modelului de dezvoltare  și recăpătarea încredrii în forțele proprii  trebuie concepută ca  un proces gradual de tranziție de la  ” economia pasivă” la  ”economia activă”.

Actualmente, România parcurge o perioadă de economie pasivă caracterizată printr-o dependență cvasi totală de inputurile de capital și de  deciziile economice străine în contextul lipsei cvasi totale a capitalului și inițiativei antreprenoriale autohtone; incapabilă să-și acopere din surse interne cele mai elementare obligații bugetare; acceptând fără reacții și propuneri alternative proprii orice directivă sau politică europeană; incapabilă să-și valorifice în interes propriu resursele naturale și umane; ne având, datorită unei dependențe periculos de mari, nicio posibilitate de a se proteja de efectul de contaminare propagat de recesiunea piețelor occidentale.

 Trecerea la o economie activă presupune un alt tip de management guvernamental bazat pe conceptul transformării factorilor interni de avantaj comparativ în factori externi de avantaj competitiv.

 Teoria ” întoarcerii cu fața către țară și resursele ei ” nu trebuie să fie alăturată teoriei clasice liberale ” prin noi înșine” și nici nu presupune autarhizarea economiei. Din contră, este o rezultantă a globalizării, se bazează pe sistemul global de schimb de valori și consideră relațiile globale ca o premiză a valorificării factorilor de avantaj comparativ.

 În condițiile de recesiune și post criză, o cale recomandată pentru dezvoltare , mai ales a țărilor care nu dispun de capital investițional național, este valorificarea factorilor de avantaj comparativ prin promovarea unei politici industriale de tipul  ”export oriented industry”.

Trei sunt mijloacele recomandate pentru realizarea acestui deziderat: o politică energică de atragere a capitalului străin în ramurile industriale considerate prioritare în valorificarea factorilor interni pe piețe străine ; protecția ( în limite acceptate de către UE) a ” infant industries” ; organizarea de clustere în scopul promovării cercetării-dezvoltării.

Dezvoltarea trebuie să aibă la bază o strategie bazată pe conceptul importanței tot mai mari pe care o au în actualele condiții factorii interni de avantaj comparativ mai mult decât conceptul dependenței de complementaritate cu piețe terțe.

5. Părerea mea este că momentul ales pentru realizarea Proiectului de țară nu este tocmai favorabil deoarece sunt prea multe elemente încă necunoscute sau altele cu un grad mare de risc și imprevizibil, atât intern cât și intern, ceea ce va mări nota de abordare conjuncturală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News