”Am îngropat lucrurile care nu-mi fac bine”. Emilia Ghinescu, abuzată: Singurele mele amintiri sunt bătăile din casă
Cântăreața Emilia Ghinescu a făcut mărturisiri dureroase legate de copilăria sa, una în care a pendulat între liniștea din casa bunicilor materni și scandalurile de acasă.
Cântăreața de muzică populară Emilia Ghinescu a afirmat că a încercat de multe ori să ascundă în sufletul său problemele cu care s-a confruntat de-a lungul vieții, însă că pentru rezolvarea și înțelegerea acestora a ajuns chiar să urmeze studii psihologice.
”Eu am fost un om care am vorbit deschis, întotdeauna, despre ea. Poate că și lucrul acesta a făcut să fiu plăcută de oameni și să fiu iubită de către ei. Faptul că atunci când am simțit că trebuie să plâng am plâns, când am simțit că trebuie să râd, am râs, când am avut o supărare s-a văzut în ochii mei, când am fost fericită s-a văzut. Oamenii din afară au văzut asta”, a mărturisit Emilia Ghinescu în emisiunea În Oglindă de la Kanal D, întrebată dacă îi este greu să se deschidă în fața publicului atunci când apare la televiziuni.
”Se spune că noi suntem construiți foarte ciudat și că la un moment dat în viață începem să alegem lucruri pe care ni le amintim, pe care le spunem, și lucruri pe care le ținem pentru noi. Aș vrea să știu, acolo, în sufletul tău, ai îngropat și lucruri pe care nu vrei să le mai știi, să le mai spui”, a întrebat-o realizatorul emisiunii, Mihai Ghiță.
”Oh, da. Am îngropat lucrurile care nu-mi fac bine, care nu mi-au plăcut, ca orice om. Avem acea parte a subconștientului nostru, care este definită ca un gunoi al sufletului, dar nu le-am îngropat, ci le-am lăsat acolo, din dorința de a le vindeca, pentru că știm foarte bine că atunci când lași reziduuri într-un gunoi, încep să miroasă. Așa se întâmplă și cu lucrurile din viața noastră, tocmai de asta am și urmat Facultatea de Psihologie încercând să mă vindec pe mine, să mă cunosc pe mine. Și am realizat că pe parcursul și a celor două mastere pe care le am, nu am reușit decât să îmi pun mai multe întrebări despre mine”, a mai spus cântăreața în vârstă de 45 de ani.
Emilia Ghinescu și amintirile din copilărie
În incursiunea sa prin amintirile din copilărie, Emilia Ghinescu a subliniat că ”pe Emilia mică o găsesc doar la țară, la bunicii mei”, motiv pentru care și-a format ”o copilărie a unui copil de la țară, care, chiar dacă a avut lipsuri, chiar dacă a avut nevoi, chiar dacă i-au lipsit părinții, și mama, și tatăl, a fost iubită de către bunici, poate mai mult decât ar fi fost capabili să o iubească părinții. Eu la țară, la bunicii mei, eram fericită. Eram copilul acela vesel, zglobiu, eram copilul acela care iubea din plin ziua de mâine. La Pitești (n.r. în casa părintească), în momentul în ace veneam, nu știam ce-mi rezervă nici ziua de mâine, nici seara. Eram dornică să se termine școala să pot ajunge la bunici, în vacanță”, a explicat Emilia Ghinescu, venind cu câteva precizări legate de cei doi ”povestitori” din familiile separate, așa cum era a sa.
”Sunt doi povestitori, mama și tata. În momentul de față, doar mama a mai rămas, tatăl meu natural nu mai este, și nu îmi doream să ascult povestea spusă doa r din gura unui singur om, ci a amândurora. Numai că din partea tatălui nu am avut acest privilegiu. El a plecat, nu se știe unde, pentru vreo 6 luni de zile, iar bunicul (n.r. din partea tatălui) i-a spus mamei că: Nu avem ce să îți facem. El nu s-a mai întors acasă. Te duci la părinții tăi. Și a plecat cu mine, gravidă fiind, la părinții ei la țară, la interferența dintre Argeș și Teleorman”, a mai spus Emilia Ghinescu, care a explicat cum a ajuns să aibă un tată vitreg.
”Pe vremea aceea era o rușine să fii fată singură și cu un copil, iar bunicul meu lucra pe un șantier, iar acolo a întâlnit un băiat care voia să se căsătorească și uite așa, cum fac părinții lipeala între copii. (...) Mult timp mi-am pus întrebarea asta, dacă eu am fost cumva cauza problemelor lor”, a mai spus Emilia Ghinescu. Mai mult decât atât, cântăreața a afirmat că pentru a accepta o situație cum a fost cea a mamei sale, ca bărbat, ”trebuia să fii destul de dezvoltat intelectual, emoțional, ca să poți face lucrul acesta. Să crești copilul altui bărbat. (...) Pur și simplu, singurele mele amintiri din copilărie, pe care le am, sunt bătăile din casă și rarele momente de liniște și de înțelegere între cei doi și mutarea asta a mea de la Pitești la țară și invers”, a mai spus Emilia Ghinescu, rememorând violența domestică de care aveau parte atât ea, cât și mama și sora vitregă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
