• Am mers "la braț" cu domnul Diaconu prin toată Brăila. Ce aș mai putea astăzi să spun?/ FOTO

S-a scris mult în weekend despre Mircea Diaconu și saltul fulgerător pe care marele actor l-a făcut în marea de stele la nici 75 de ani. Cu ce mai pot veni eu pe lângă atâtea rânduri câte au curs deja în ultimele trei zile? L-am cunoscut pe maestrul care ura cuvântul "maestru" nu doar din postura de jurnalist (atât cât mi-a permis interacțiunea cu domnia sa) dar și ceva mai îndeaproape, de pe vremea când a candidat din partea Alianței Un OM la alegerile prezidențiale în 2019.

Am mers "la braț" cu domnul Diaconu prin toată Brăila atunci când a venit să-și cunoască partenerii politici și să ia pulsul susținătorilor din aproape toate orașele României. Un om manierat, respectuos cu toți cei care veneau buluc să-l salute, să-l întrebe, să-i strângă mâna, să-i ceară socoteală pentru una sau alta... Atent până și cu oamenii străzii, nu doar cu presa și colaboratorii din teren. 

Țin minte cum un cunoscut om fără adăpost din Brăila s-a apropiat de marele actor, în plin bulevard, ca să-l salute și... să-i ceară un ban. Nu doar că nu s-a ferit să-i strângă mâna vizibil neîngrijită, murdară, dar a și scos din buzunar o bancnotă de 50 de lei și i-a pus-o în palme. Și sigur n-o făcuse pentru camere, pentru că în clipele acelea niciun obiectiv nu era pe el și echipa lui de campanie. A ales s-o facă ușor retras, la umbra unui copac, mai "la ascunsa", undeva în centrul istoric al Brăilei. I-a strecurat banii fin, pe sub mână... cât să nu atragă atenția.

Lua oamenii de braț, îi mângâia pe spate când vorbea și le zâmbea în tot timpul cât îi spuneau despre problemele lor cu locul de parcare, cu vecinul gălăgios, cu gropile din stradă, cu funcționarul de la ghișeu care și-a luat pauza de prânz prea lungă... și alte "nimicuri".

Citește și „Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.” Regretatul Mircea Diaconu a spus la Avangarda ce înseamnă celebra replică din Filantropica

Când presa te ia din pijamale dar te cheamă Mircea Diaconu

O altă întâmplare care mi-a vorbit încă o dată despre curățenia din sufletul acestui om a fost când, sub impulsul momentului și la solicitarea redacției DC News din ședința de dimineață, n-am mai ținut cont de oră și l-am sunat pentru declarații la... 8:30, în zori. Se știe că nu e o oră potrivită pentru apeluri de orice fel, cu atât mai puțin cu "deranjamente" din partea presei.

Mircea Diaconu a avut o... altfel de reacție. Spre deosebire de alții. Mi-a răspuns din prima, fără să recunoască numărul, cu un așa aer de prietenie și de "bună trezire" încât ai fi avut impresia că te știi cu dumnealui de-o viață și ceva și că aveți atâtea de povestit până pe-nserat. Atâta deschidere și omenie și vorbă dulce am întâlnit rar la oameni cu "guler înalt" cum sunt marii actori sau politicieni de vază.

După ce i-am prezentat scuzele mele pentru că nu fusesem atentă la ceas și, evident, pusesem mâna pe telefon mult prea devreme, așa cum poate nu se cade, mi-a zis: "Ce bucurie mi-ați făcut! Chiar aveam chef să povestesc la o cafea și n-aveam cu cine. Am s-o fac cu dvs. Stați să închid câinele și să-mi trag măsuța..." Primisem acces în intimitatea celui pe care, cu vreo două zile înainte, îl admirasem din fotoliu în "Aventuri cu Alexandra" pe Cinemaraton. Simplul fapt că auzisem despre câinele și despre măsuța dumnealui m-a făcut să simt că-s binevenită în "casa" marelui actor și că n-am supărat cu telefonul meu.

Cine s-ar fi așteptat ca un titan ca Mircea Diaconu să vorbească atât de cald, ca și cu un prieten din copilărie, unui om din presă despre care nu-și amintea foarte multe (din perioada campaniei), era și firesc. Așa era marele actor. Sincer, cordial, familiar, mereu cu replici ca "și să vă mai zic ceva", "mai stați puțin... că am asta pe suflet și trebuie să v-o spun". 

Mircea Diaconu a murit pe 14 decembrie 2024 la vârsta de 74 de ani, după o luptă grea cu cancerul de colon.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News