Gabriel Diaconu, medic întors din Canada pentru a profesa în România, propune o ipoteză care răstoarnă tot ce s-a vehiculat până acum în mass media despre cazul Burnei.
Arestarea profesorului Gheorghe Burnei, cu o zi înainte de alegeri, ca și acuzațiile lansate în presă au produs consternare în rândul medicilor, dar și al opiniei publice. Psihiatrul Gabriel Diaconu face și jurnalism, din pasiune, și analizează cazul Burnei pe contul său de socializare.
Dr. Diaconu observă, în primul rând, coincidența între apariția unuia articol în presă și descinderea procurorilor la Spitalul Marie Curie.
Dincolo de această coincidența, ancheta jurnalistică omite câteva amănunte importante, scrie dr. Diaconu. Povestea folosită pentru demonizarea prof. Burnei a început acum18 ani.
"Acum 18 ani România încă nu implementase vreun ghid de bune practici în specialitățile medicale. Fiecare profesie avea manuale, tratate, experiență câștigată mai pe unde apuca fiecare. (...). La 8 ani de la Revoluția din 1989, când începe povestea asta, spitalul Marie Curie era o speluncă. Nu se vorbea, încă, de etică, de consimțământ informat, de alianță terapeutică, de toate lucrurile pe care noi astăzi punem preț. Să îl judeci pe Burnei de-atunci în raport cu canoanele de azi e deja un fals de argumentație", scrie Gabriel Diaconu.
Colegii care, astăzi, îl critică pe Burnei, la adăpostul anonimatului, nu se pot substitui unei comisii de malpraxis și, probabil, nu ar repeta acuzațiile în instanță.
[citeste si]
Cât privește dispozitivele folosite, acestea sunt materiale compozite care interacționează cu matricea osoasă, arată medicul citat. "În ancheta colegilor mei (jurnaliștii-n. red.) sunt făcute două afirmații: 1) că BVC nu e un produs omologat de Agenția Națională a Medicamentului, respectiv că 2) profesorul Burnei ar fi folosit-o "experimental". Nu e totuna cu a spune că a făcut un "experiment„ pe pacient, nota bene!, în operația care-a declanșat lanțul de eșecuri ulterior, către concluzia aparentă a prezentului.
Materialele bio-ceramice erau produse în țară, iar produsul a început să fie folosit la spitalul Foișor de Ortopedie, din Capitală, în 1995, care l-a utilizat timp de 6 ani. La înceutul anilor 2000, bio-vitroceramica apare în aplicații pentru proiecte de cercetare la Ministerul Educației, scrie Gabriel Diaconu, materialul fiind folosit în stomatologie, chirurgie buco-maxilo-facială, dar mai puțin în ortopedie dacă Burnei era în ilegalitate, sute de cazuri operate la Foișor sunt la rândul lor în ilegalitate, constată Diaconu, care avansează ipoteza că scandalul Burnei este mai degrabă o răfuială între profesioniști, decât o propunere fundamentată pe argumente, respectiv adevăruri istorice.
Ancheta de presă omite să vorbească de vreo statistică privind succesul intervențiilor similare de implantare de BVC, arată Diaconu. "Dacă ai să stai să cauți, vezi că cei de la Foișor se laudă cu o rată remarcabilă de succes (în aceeași perioadă). Carevasăzică un medic de bună credință, mai ales dacă știe de rezultatele colegilor lui, va fi, tocmai, înclinat să emuleze practica", scrie medicul citat.
Abordările emoționale din cazul Burnei împiedică o judecată corectă, iar rezultatul ar fi trist pentru pacienți dacă ar fi practicate doar operațiile pentru care succesul este garantat 100%. Practic, nici nu s-ar mai putea vorbi despre medicină, într-o astfel de abordare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News