Amintire impresionantă. Noaptea Învierii în catacombele minei Cavnic, anul 1953

Învierea Domnului a fost unul dintre aceste momente. In cartea “Raza din catacomba”, preotul Liviu Branzas, povestește cum au sărbătorit deținuții Noaptea Învierii în mina de la Cavnic, in anul 1953, notează Ziar.mm.

Redăm mai jos mărturia acestuia:

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de munca, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere in America ne da curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timorați încearcă sa-si realizeze norma.

Spre sfârșitul timpului de munca, toți ocnașii ne apropiem de corfa. Acolo, in spațiul din fata corfei, vast cat o catedrala, este o mare de oameni. In aceasta noapte, in ocna, impresia de catacomba este mai reală ca oricând. Pe margini sunt oameni care țin atârnate sfredele de diverse dimensiuni. La mijloc, un grup de preoți, cei care s-au întâmplat sa fie in mina in aceasta noapte, se pregătesc de săvârșirea marii Slujbe a Învierii. Ca la o comanda, lămpile se sting, una cate una. La sfârșit își sting lămpile si gardianul si civilul de la corfa, care stinge si becul electric. Întuneric absolut. Liniște suprafirească. Brusc se aprinde o lampă. Lumina țâșnește parca din infinitul beznei. Se aude vocea preotului:

– Veniți de luați Lumina!

Si lumina trece din lampa in lampa, din suflet in suflet. Apoi vocea cucernica intonează:

– Mărire Sfintei si Celei de o ființa si de viata făcătoarei si nedespărțitei Treimi, totdeauna acum si pururea si in vecii vecilor, amin!

Din zeci de piepturi răsună cântarea pascală: “Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Si vocea preotului continua tunătoare:

– Sa se scoale Dumnezeu si sa se risipească toți vrăjmasii Lui si sa piară de la fața Lui toți cei ce-L urăsc pe Dansul!

Sa se risipească si sa piară vrăjmașii lui Dumnezeu! Cuvintele suna si răsuna ca niște ciocane pe nicovala veacului ateu.

La fiecare cantare, de pe margini, răsuna glasul metalic al sfredelelor lovite de ciocane. Sunt clopotele ocnei! Niciodată nu am auzit dangăte mai vibrante si mai tulburătoare. Totul este amețitor. Nimic nu lipsește din majestatea Nopții Sfinte: lumini, cântări, clopote…

Cine a trăit o asemenea noapte trebuie sa devina un alt om! Aici, in adâncul acestei catacombe, cu întunericul ei copleșitor, răsare o raza de lumina de care nu te poți împărtăși nicicând si nicăieri in alta parte. Raza din catacombă! Ce fericire! A meritat să suporți toate chinurile de până acum, numai sa te învrednicești de un asemenea har!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News