Analiză: Emmanel Macron, o victorie à la Pirus? Promisiunea făcută în 2017 pe care nu a ținut-o

Emmanuel Macron, președintele în funcție al Franței a fost reales pentru încă cinci ani cu 58,54% din voturi duminică, împotriva lui Marine Le Pen (41,46%), o victorie obținută grație unui „front republican” mai fragil că niciodată, scrie France24. Jurnaliștii francezi se întreabă dacă victoria lui Macron nu este de fapt o victorie à la Pirus, adică o victorie obținută cu un cost atât de mare pentru învingător, încât aproape că echivalează cu o înfrângere.

Câștigându-și duelul împotriva Marinei Le Pen, Emmanuel Macron a devenit, duminică, 24 aprilie, primul președinte al Republicii Franceze reales de la Jacques Chirac, în 2002. Dar cu o abținere de 28,2% și o cifră cumulată de abținere, voturi albe și voturi invalide, estimate la 34,7%, conform Ipsos Sopra-Steria, Emmanuel Macron este și un președinte care va trebui să facă față unui proces de legitimitate mai pronunțat decât în ​​2017, atunci când și-a câștigat primul mandat de președinte al Franței. 

La douăzeci de ani de la prima aderare a extremei drepte la turul doi al alegerilor prezidențiale și de la scorul de 82,21% obținut de Jacques Chirac împotriva lui Jean-Marie Le Pen grație „frontului republican”, Emmanuel Macron este reales așadar în 2022 cu „doar” 58,8% din voturi. Acesta este semnul unei oboseli a alegătorilor de a fi nevoiți să blocheze o extremă dreaptă care continuă să progreseze în Franța, scrie sursa citată.

Emmanuel Macron, care nu va putea candida pentru încă un mandat de președinte în 2027, în condițiile în care Constituția Franței interzice îndeplinirea mai mult de două mandate consecutive, a înțeles bine acest lucru.

Macron spune că va fi președintele tuturor

„Știu și că mulți dintre compatrioții noștri m-au votat astăzi, nu pentru a susține ideile pe care le susțin, ci pentru a le bloca pe cele de extremă dreaptă și vreau să le mulțumesc aici și să le spun că sunt conștient că acest vot mă obligă pentru anii ce vor urma. Sunt păstrătorul simțului datoriei, al atașamentului față de Republică și al respectului față de diferențele care s-au manifestat în ultimele săptămâni.”, a declarat Macron duminică seara în fața susținătorilor săi adunați pe Champ-de-Mars din Paris.

„Mă gândesc și la toți compatrioții noștri care s-au abținut. Tăcerea lor a însemnat un refuz de a alege la care va trebui și noi să răspundem. În cele din urmă, mă gândesc la cei care au votat-o ​​pe doamna Le Pen, inclusiv eu cunosc dezamăgirea din această seară. (…) Mânia și dezacordurile care i-au determinat să voteze pentru acest proiect trebuie să găsească și ele un răspuns. Va fi responsabilitatea mea și a celor din jurul meu”, a asigurat Macron, promițând că „de acum înainte”, el „nu mai este candidatul unei singure tabere, ci președintele tuturor”.

Macron făcea aceeași promisiune și în 2017

Un discurs care amintește de cel de la prima sa victorie, pe 7 mai 2017, când a declarat despre alegătorii lui Marine Le Pen că va face „totul ca să nu mai aibă niciun motiv să voteze pentru extreme”.

Cinci ani mai târziu, promisiunea nu a fost ținută. În cele din urmă, peste 4 milioane de alegători suplimentari au ales să pună un buletin de vot cu numele lui  Marine Le Pen în urna.

Trebuie spus că prin înlocuirea diviziunii stânga-dreapta de către adversar de la „progresiști” la „naționaliști”, preşedintele Republicii a făcut-o pe Marine Le Pen principalul său adversar, pariind, potrivit adversarilor săi de stânga şi de dreapta, pe faptul că un al doilea tur împotriva extremei drepte i-ar asigura realegerea grație celebrului front republican. Astfel, Emmanuel Macron a ocupat domeniul cu teme dragi extremei drepte, readucând regulat dezbaterea națională, ca și în lunile care au urmat crizei Vestelor Galbene, la probleme legate de imigrație, islam sau securitate.

Ce și-ar dori, de fapt, francezii

În seara realegerii, Emmanuel Macron abordează al doilea mandat într-un context cu totul diferit de cel din 2017. Prospețimea tinereții și noutatea care îl caracterizau acum cinci ani și care îi permisese să obțină majoritatea absolută în alegerile legislative care au urmat, au dispărut. Și nimic nu spune că de data aceasta va reuși să-și recapete controlul asupra Adunării Naționale.

Într-o Franță acum împărțită în trei blocuri – blocul liberal al lui Emmanuel Macron, blocul naționalist al lui Marine Le Pen și blocul radical de stânga al lui Jean-Luc Mélenchon – 56% dintre francezi doresc ca alegerile legislative din 12 și 19 iunie să ducă la concubinaj, conform unui sondaj realizat de partenerul Frace24, Ipsos-Sopra Steria.

Oponenții politici ai lui Macron au și ei această unire în vizor. Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon s-au grăbit, la câteva minute după anunțarea rezultatelor, să apeleze la ceea ce ei numesc „turul al treilea” al alegerilor prezidențiale. Pentru a controla furia și nemulțumirea, Emmanuel Macron a promis o „nouă eră” care „nu va fi continuitatea mandatului de cinci ani care se încheie, ci invenția colectivă a unei metode refondate”. Șeful statului are acum șapte săptămâni înainte de alegerile legislative pentru a convinge.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News